SPUNE-MI
Îmi spuneai că nopţile ni se varsă în suflete
Încet, una câte una, ne umplu mările
Ne scaldă valurile, ne freamătă furtunile
Ne întunecă cerul şi ne vindecă tăcerile.
Îmi spuneai că secundele tac când eşti cu mine
Poate tic tac am zis eu, şi încă o clipă s-a stins
Aşteptând să fie inălţată la rang de amintire
Dar nu a fost decât o carte fără cuprins.
Îmi spuneai că ai vrea să mă cobori cât mai jos
Ca să putem apoi urca împreună
Mai sus decât înălţimea visurilor noastre
Îţi spuneam. Doar ia-mă de mână.
Atena Ivanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu