Lecții ale vieții de Licuța Pântia

Lecții ale vieții

Nu-ngenunchea în lume în fața nimănui,

Nu funcția te înalță, cum nici nu te coboară,

La fel e-acel cu pixul, cu cel ce bate-un cui,

Puterea Omeniei nu-n ranguri se măsoară!

Nu toți putem fi doctori, artişti sau arhitecți,

De nu ar fi brutarul cine-ar hrăni cu pâine?

Cum nici doar cei cu acte pot fi numiți deştepți,

Înțelepciunea vieții nu ştim cine-o deține!

Fii demn unde ți-e locul şi nu privi în jos,

De simplu ți-i destinul nu trebuie să suferi,

Dă tot ce ai din tine mai bun şi mai frumos,

Şi nu uita vreodată: Şi din noroi cresc nuferi...

 Licuța Pântia

Plăcinte ”poale-n brâu” de Gabriela Raucă

Plăcinte ”poale-n brâu”

Să-mi mai spui tu astăzi mie,                     

Pofta că o ții în frâu,
Când ți-oi spune-n poezie,
De plăcinte ”poale-n brâu”...

Știm că sunt extrem de bune
Și arată delicios,
Dar de ce lor li se spune,
Și-s numite-așa frumos?

Femeile, cum se-aude,
Spălând rufele la râu,
Poalele să nu le ude,
Le prindeau frumos, în brâu...

Și gândindu-ne mai bine,
Cum făceau ele 'nainte,
Vom ști tehnica în sine,
Ca să facem azi plăcinte...

Pentru coca de plăcinte,
Trebuie numai să faci,
Cum ți-am spus eu înainte,
La aluat de cozonaci...

Ai nevoie de făină,
Zahăr, ouă și iaurt,
Drojdie, unt și sare fină,
Cam acestea sunt, pe scurt...

Pune într-un bol mai mare,
Tot ce-aici am înșirat,
Și apoi cu forță, tare,
Tu frământă un aluat!

Izbește-l cu foc de masă,
De-o sută de ori, voit,
Și-apoi la dospit îl lasă,
Într-un loc mai încălzit!

Mai departe, una, două,
Umplutura să o faci,
Din vanilie, zahăr, ouă,
Puse în brânza de vaci!

Ia aluatul și-l împarte,
Cât mai egal cu putință,
Și întinde-apoi pătrate,
Mici sau mari, după dorință!

Umplutura cea cu ouă,
Pune-o 'n mijloc la pătrate,
Și lipește câte două,
Colțurile opozante!

Mai departe, te gândește,
Că sunt ale fustei poale,
Și din nou, tu le lipește,
Pe două diagonale!

Și în tavă înșirate,
Fără să se-ngrămădească,
Tu le pune-acum pe toate,
Și le lasă ca să crească!

Dă-le, ca să strălucească,
Cu un ou, bătut cu lapte,
Și o să se rumenească,
Mai frumos, când ele-s coapte!

Coace-le acum pe toate,                   
La foc moale, potolit,
Și-apoi din cuptor le scoate,
Când frumos s-au rumenit!

Pune-le pe-o farfurie,
Și le-admiră cum arată,
Gustul lor i-o nebunie,
Iar mireasma te îmbată!

Și făcând așa minune,
Amintiri îți vin în minte,
Despre lucrurile bune,
Și, cuptorul cu plăcinte...

Chiar de azi, rufele-acasă
Sunt spălate, nu la râu,
Denumirea e rămasă,
De plăcinte: ”poale-n brâu”...

Gabriela Raucă

Ingrediente pentru aluat:                                      
1 kg. făină,2 linguri unt sau margarină,250 g. - 300 g. zahăr,3 ouă
1 cub de drojdie,1 pachețel drojdie uscată,1/2 litru lapte bătut sau iaurt
vanilie,coajă de lămâie,1 linguriță sare

Ingrediente pentru umplutură:
500 grame brânză de vaci,100 grame telemea,10 plicuri zahăr vanilat
50 grame zahăr tos,2 oua,1/2 linguriță sare

Clipe scrise de Domnica Sighiartau

Clipe  scrise
Uneori avem impresia că ne lovim numai de uşi închise. Şi oricât de tare am încerca să batem în ele, acestea rămân la fel de închise…

Dezamăgirea, simțită în acele clipe, ne face să renunţăm! La drumul nostru, la visul nostru, la orizontul care ne cheamă neîncetat! Dacă avem în astfel de momente pe lângă noi oameni care ne iubesc şi care ne pot sprijini, ne recăpătăm speranţa.

Speranţa că într-o altă zi vom încerca iar să trecem de acele uşi.

Poate în acea zi vom avea mai multă forţă interioară! Un lucru este sigur: oricât de mult ne-ar ajuta cei din jur, pe drumul nostru păşim singuri. Nu există altă cale de a ne găsi propria strălucire. Doar sufletul nostru ştie cum îşi poate afla liniştea. Noi trebuie doar să facem aşa cum ne cere el. Să-l ducem să cunoască acele experienţe după care tânjeşte de atâta timp

… Cei din jur spun uneori (din simplă politeţe) că ne înţeleg, dar nimeni nu renunţă la propriile convingeri doar de dragul însuşirii altora noi, care nici măcar nu le aparţin. Mai ales că oamenii sunt plini de prejudecăţi

. Un mare om de ştiinţă spunea că este mai uşor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată. Ce mare dreptate avea… Şi obosiţi de-atâtea încercări, înţelegem deodată că liniştea de care avem așa mare nevoie nu se află undeva în exteriorul nostru.
Nicidecum!

Nu trebuie să trecem peste şapte munţi şi peste şapte ape pentru a o găsi.

Viaţa nu o înţelegem numai plimbându-ne corpul din loc în loc, ci deschizând ochii şi învăţând din cele mai banale situaţii care se desfăşoară în jurul nostru.*(Adrian Cutinov)
Duminică plăcută și însorită, cu zâmbet, cu speranță și încredere, cu bucurii nesperate alături de oameni cu suflet frumos!

Domnica Sighiartau