Regina mamă
Dumnezeu când a făcut lumea a vorbit în limba cea dacă,
În limba zeilor noştri, a munţilor, în limba pământului sacră,
Au trecut milenii, ne-a năvălit pustiul, sălbăticii şi tăciune,
Zamolxe din ceruri ne-a fost scut şi zid şi albă rugăciune.
Am luptat cu moartea în faţă, limba fiindu-ne viaţă,
Ne bucurăm de strălucirea ei ca soarele în dimineaţă.
Au păzit-o cu sânge şi lacrimi, ca pe o sfântă avere,
Bunii noştri, ţăranii ce ară pământul, doinind în tăcere.
Ne-au transmis-o prin ani sfinţii din icoane şi voievozii ,
Au vrut să ne fure comoara din suflet fariseiii, nerozii.
Limba dacă e sacră, nu poate fi cucerită, nu e de vânzare,
Ea e regina care a fost matricea limbilor peste zări şi popoare.
Suntem impreuna în ea ca într-o duminică cu privighetori,
Ne e îngerul la ananghie, la grea încercare şi la sărbători,
E meşterul Manole ce o zideşte de vie pe Ana în mănăstire,
E Marele Lupl Alb ce din tării ne îndeamnă la ReUnire.
