Ochiul din mine
M-ai mângâiat pe-un gând
întors printre cuvinte,
fâșii de lumină îmi plâng cu litere, când
jar și ploi îmi picură-n lacrimi sfinte...
Atâta dor îmi zburdă-n jur,
încât mii de dorințe-mi trec prin minte,
pe umbre tăcute, făr' de contur....
Doar ochii-mi lucesc printre iluzii,
sorb fierbințeala dimineții,
imaginația-mi curge-n perfuzii
de-mi mișcă orbite alezate de ”eul” vieții...
Ca un semn, într-o carte neterminată,
inima-mi aprinde cărbunii topiți...
cu iz de jar scurs sub fruntea luminată,
de scântei și gânduri colorate de sfinți...
Cuvinte mă cern sub porți de sărut,
când te regăsesc în flacăra târziului meu,... pierdut...
Carmen Simion
Eterne nostalgii - 31.01.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu