Relevare de Dori Lederer

RELEVARE

Eu nu cunosc iubirea pe nuanțe,

Eu pot muri iubind sau pot pleca,

Nu cânt doar câte-o strofă din romanțe

Pot da nimic, sau pot da viața mea.

Eu nu cunosc un drum pe jumătate

Deși mă tem s-ajung la câte-un capăt,

Eu pot iubi adânc, până la moarte

Dar cer ca visul să nu fie searbăd.

Eu nu-mi duc zboru-n rest de sentimente

Căci mă înalț cu aripile mele,

Eu nu iubesc iubirile absente

Nici nu cerșesc firimituri de stele.

Du-ți mâna acum la tâmplă și învață

Că nu-s numai o mână de pământ,

Și nu încap în colivii de viață

Cu toate câte vreau și câte sunt.

Dori  Lederer

Carul cu boi de Elena Caruntu

Pe drumul câtre casâ, când ziua- I pe sfârsite,

O clipâ de râgaz a trudei implinite

Sub soarele de varâ, arzând a dusmânie

Se intorc tâcuti gândind: Si mâine ce- o sâ fie?

Frumosi cu chipuri blânde, ca cele- a unor sfinti

Asa imi amintesc in suflet pe pârinti

Mereu pe câmp la muncâ, mereu plini de nevoi

Cu mult si cu putin ne- au sâturat , pe noi

Pâdurea era prieten si umbra era casâ

Izvorul tainâ dulce, si iarba de mâtasâ

Si caii buni tovarâsi , copii fârâ de glas

I- au insotit in viatâ, in trapuri ori la pas

Imagine de suflet , icoanâ ca balsamul

Copilârie dusâ, copacul meu si ramul

V- ati prefâcut in dor, un strop de amintiri

Un car cu doi bâtrâni pierdut in asfintiri.

26/07/2015

Picturâ Violeta  Coteanu

Versuri Elena  Caruntu 

Muntele de Camelia Cristea

Muntele

Muntele se pleacă și vine la mine

Cu brazii aprinși într-un verde sfânt

Uite!... Bucuria s-a lipit de suflet

Și-o înalt pe steaguri prinse în Cuvânt!

Muntele acesta a surprins privirea

Când în falduri repezi raul și-l vărsa

Înțeleg se pare, asta-i e menirea

Să străbată lumea, frumosul să-l dea!

Florile de colt au crescut pe stâncă,

Liniștea se cerne peste norii suri,

Iarba-i tot mai verde și pe ii cusută,

Ceru-n ochii tăi e plin de sclipiri...

Muntele acesta a venit la mine

Cu pădurea toată ce-o căra pe braț,

Scară și-a făcut tainic bucuria

Urc câte o treaptă, din mine mă 'nalț.

Camelia  Cristea

Cand durerea altuia ... de Eugenia Mihu

Când durerea altuia...

Ce ți-am făcut, o Doamne!, să-mi dai așa durere,
Să-mi dai durerea lumii, pe toată la un loc?
Căci suferă tot omul în el, și în tăcere,
Eu sufăr pentru lume și-acei fără noroc.

De ce se-acumulează durerea lumii toată
În piept și-n gând la mine, să mă transforme-n rug
Să ard nemeritat și pentru-ntreaga gloată?
De ce nu pot simțirea și gândul să-l subjug?

Mi-e sufletu-n genune pentru o fată dragă
Ce scrie poezie cu vers dumnezeiesc
Iar suferința-i mută, pentru o boală gravă
Mă mistuie ca jarul. Și cum să n-o-ndrăgesc?

Îmi urlă-n cap durerea, mă bântuie tristețea
Pentru o alta, care, destinul a-mbrâncit-o
Și i-a ucis din vise, dar lirica, noblețea
Nu i le poate smulge, doar că...a umilit-o.

De ce, destin spurcat, nu iei vreodată seama
La frumusetea tristă, încătușată-n om,
Și de pe azi pe mâine îl faci să-și ducă teama
Și disperarea cruntă. De ce îl vrei neom?

Destinu-i nemilos și iar își vrea tribut
În altul colț de plai, în altul colț de țară
Și-ncearcă să răpească și să transforme-n lut
Pe cei ce ți-au dat viață, pe cei ce te-nălțară.

Durerea mă încearcă pentr-o fi”nță iubită
Ce nu poate să scrie atâta cât ar vrea
Că timpul o presează și e nefericită.
Și-atât ne e de dragă și-atâtea ne-oferea...!

Durerea toată-a lumii se zvârcolește-n mine,
Să iasă nu mai poate și nu e chip să scap
Dar n-aș putea să neg, să zic că nu mi-e bine
Chiar dacă de necazuri ar fi, și pot, să crap.

Dac-aș știi că le-ai da pace, destin, m-aș îndatora
Și-aș lua numai la mine și durerea altora
Și-atunci poți să mă lovești și din spate și din față
C-am o viață, numai una, un ghem cu puțină ață.

Ața-i lungă sau e scurtă și se rupe când gândește,
Durerea unui prieten din picioare te topește...
Neputința te usucă și nu știi cum să-i ajuți,
Ce să le dai de la tine celor ce-acuma-s căzuți...

Eugenia Mihu
25.07. 2015

Carul mare de Volodea Gavril

Carul mare

Cu ochii obosiţi şi arşi de soarele neîndurător,

Am rătăcit în noapte,privind al cerului covor, 

Steluțe mici,vii licurici,lumini mângâietoare,

Sus spre nord zâmbea duios din Carul Mare,

O stea călăuzitoare,un far ceresc ocrotitor,

Pentru rătăcitorul,albastru noptatec călător,

Încrâncenat pe drumul vieții greu,amăgitor,

Trimite acum lumină caldă,vis mângâietor .

Îmbracă în raze albastre de lumină lină,

Trimite blând în noapte culoarea ei divină,

Furând culori din mândra Aurora Boreală,

Purtând spre Nord visarea în prag de seară.

Volodea Gavril Ploiești 26 07 2015

Ecou de copilarie de Costache Năstase

ECOU DE COPILARIE

Felii de gânduri pigmentate cu multe năstruşnicii

În mintea mea depozitate încă de când eram copii

Îşi cer dreptul la lumina, la expunere în public,

La libertate deplina chiar de stânjenesc un pic.

Copilul cu suflet bun şi cu ochi pătrunzători

Iată mă întreab-acum de ce sunt plin de rigori,

Şi nu mai alerg pe uliţi chiuind din toţi rărunchii

În pantalonaşii scurţi când îmi tot juleam genunchii ?

Oare cine poartă vina că de-acasă am plecat

Cine udă azi grădina, oile cui le-am lăsat ?

Unde-mi este acum şarmul, de ce m-am schimbat pe drum

Devenind, cu tot tacâmul, domnul sobru de acum ?

Sigur, în comportament ţin mereu pasul cu vârsta

Pentru-a nu fi desuet, lucru care m-ar costa

Dar visele ce urmăresc sunt aceleaşi de atunci

Sunt mulţumit când se-mplinesc, copile cu gânduri dulci.

Iar doza de copilărie mă-nsoţeşte-n comportare

Prin prospeţime, fantezie, ferindu-mă de închistare

Ştiu că m-am schimbat şi eu, acceptând ce e util

Dar nu am devenit mai rău, în suflet am rămas copil.

Costache Năstase 26.07.2015

Bunica de Mugurel Puscas

BUNICA

Dor mi-e de tine, bunico,
De liniştea, tihna din vremi...
Adie busuioc şi blândeţe...
Spre timpuri trecute mă chemi.

Dor mi-e şi nu mai încape...
Bucuria ce-a fost va mai fi?...
Dorm în pat bătrânesc iar salteaua-i
Albitură cu fân, stele mii.

Mi-ai vegheat şi surâsul şi plânsul,
Grij-avut-ai în nopţi reci de rai.
( Îmi scoteam picioruşele-afară,
Cu duioase mişcări mă-nveleai).

M-apărai de tătuca sau mama,
Când dojana prea aspră era,
Tare dor mi-e de tine, bunico,
Să te-ntorci doar o clipă, n-ai vrea?....
*******
Pe Dumnezeu să îl aduci cu tine,
Doar tu întreaga viaţa-i fost cu El...
Să-mi spună Domnul ce e rău, ce-i bine,
Să stăm la sfat, noi trei, pe-un prag de cer.

 

Şi să plecăm mai înţelepţi, de mână 

 Eu şi cu dumneata... Iar Cel Divin
Să ne îndrume paşii spre lumină...
Copilaria mea, sfios mă-nchin.

Mugurel Puşcaş

Te-am visat de Bogdan Jundau

Ieri te-am visat...si-n visul meu, erai o stea divina

 Ce mi-o trimes-o Dumnezeu, sa-mi daruie lumina...

 Caldura si amor nespus, cum nu-i la muritori

 Si-n paradis de flori m-ai dus, prin ceruri, printre nori.

M-ai incalzit cu coapsa ta, m-ai racorit cu gura,

 Lucea in ochi-ti lacrima, se-nfiora natura.

 Pamintul s-a cutremurat si marea valuri multe,

 Spre noi in cer a ridicat, vroind sa te sarute.

 Ne-a mingaiat cu valul ei, adus-a si nisipuri

 De aur...ochi-ti de scintei, ne luminau pe chipuri

 Ca soarele palid lucea si se-ascundea de noi

 Doar eu puteam privirea ta, privi...si eram goi

La trup...si-n suflete prea plini, de dragoste si patimi

 Si ne-am iubit asa divini - cum este dat, din datini

 Sa se iubeasc-un muritor, cu stelele divine

 Si te visez si azi cu dor, te-astept sa vi la mine.

 Colea pe munti a inflorit, poiana cu narcise

 Sa vii iubito...negresit, sa ne iubim ca-n vise.

 Ca-n vise de la Dumnezeu, primim porunci divine

 Visam la dragoste mereu, jertfim ce se cuvine.

Bogdan   Jundau