Să ne iubim, femeie
Apăsătoare-i noaptea aceasta fără tine
Nici ziua nu e timpul să fiu mai fericit,
Cuvintele frumoase mai rare-s şi puţine,
De teamă mă-nfior că nu mai sunt iubit.
Ne naştem împreună, odată, dimineaţa,
Murim de dor fierbinte în fiecare seară.
Şi-arată cerul chipul, şi-arată senineaţa,
Iubirea-ncepe dulce, se stinge trist, amară.
Tânjim dup-o idilă ca macul după soare
Plăpânzi ca o mimoză ne devenim granit,
Nu ştim să oblojim o rană de plânsoare,
Nu ştim la ce sunt bune pomezi de aconit.
Ne otrăvim cu gânduri, uităm de-ncredere,
Sălăşluim aiurea, pe urmă ne trezim,
Ne vom supune iară la trist-purcedere
Cu un destin voit pe drumul anonim.
Iubim doar într-o doară, uitării... liber frâu,
Ne-nchipuim că timpul ne va uita, greşit!
Noi suntem trecători, izvoru-i pentru râu,
Ne-aşteaptă trist-finalul, deja e hămesit.
Să ne iubim salcâmii şi ,,plopii fără soţ'',
Să ne iubim femeie, ţi-am spus de-atâtea ori !
Nu te încrede-n timp, căci timpu-i mare hoţ,
Nu ne mai dă o viaţă ca bulbilor de flori...
Ion Apostu - 14.02.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu