Ferestre deschise
M-am regăsit în rugul de
cuvinte,
În versul ce acum se scrie,
În rodul toamnelor bogate
Și în ciorchinul copt din vie.
Visez să zbor dincolo de
mine,
Să - alung tăcerile ce-au plăns
Făcând pârâuri mult prea repezi
În stânca nopților din munti.
Iar ochii sufletului or să
vadă
Când se deschid ferestre-n zori
Să intre iar lumina nudă
Ca-n rai ninsorile de flori.
De nu-nțeleg cuvintele și
lumea
Când unde reci revarsă un fior,
Pe înger o să-l chem în rugă
Să-mi dea surâs descătușat de nor.
Culorile le iau din curcubee
Frânturi de nuanțe din eternitate
Le croșetez pe tivul vieții mele
Și-apoi în dar vi le trimit pe toate.
Februarie 2014
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu