Pasiune
Te iubesc cum îmi iubesc
viața
Tu esti oxigenul, apa, lumina
Esti inima ce bate într-una
Esti pământul și pașii mei ești
Zile și nopți bătătoresc
Cu tine în gând ,dar nu te pot
Nu te pot opri ,nu îmi aparții
Deși sufletul meu te simte
Atât de aproape și suferă în tăcere,
Pentru un simplu motiv
Că te iubește .
Dar nu vei afla niciodată,
Suntem din lumi diferite
Și mult prea departe în timp,
Iar clipa fără tine e o eternitate.
Ochii mei și ei te iubesc
Așa cum iubesc lumina
Dar numai ei știu câte lacrimi
Ascund fără să le pot opri .
Atunci când imi vorbesti
Traiesc o lume de povești.
Un ireal frumos , dar ce păcat
Nimic mai mult ,nimic n-a fost fost
Poveștile se nasc și mor
Cu același început
A fost cândva......
Carmen Rodica
Norocea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu