Clipe dintr-un destin de Lili Șipoteanu

Clipe dintr-un destin

Nu m-am născut ca să le știu pe toate
Dar pot să-nvăț mereu câte ceva,
Să las un zâmbet acolo un’ se poate
Și să respect, nu-i greu a învăța.

Nu m-am născut ca să le-nvăț pe toate
Nu aș avea puterea să o fac,
Dar să fac bine, și-n vreme adunate,
Pot să le vin tristeților de hac.

Nu m-am născut să le rezolv pe toate
Când nu m-aștept, și-n cale-mi se ivesc,
Să le cuprind cu liniștea din noapte
Mi-e mult mai bine, și-așa mă liniștesc.

Nu m-am născut să fiu doar o visare,
Cum nici doar ropot de furtuni să fiu,
Dar lâng-o stea să fiu o-ngemănare
De dor nebun și viscol, pot și știu.

Nu m-am născut să fiu un soare-n noapte
Și nici Luceafărul în plină zi,
Dar m-am născut iubind visări și șoapte,
Și am să-nvăț și fericită-a fi.

Nu m-am născut știindu-le pe toate,
Dar am să-nvăț, căci dacă vrei, se poate!

Lili Șipoteanu

Țara mea de Georgeta Muscă Oană

Țara mea

Țara mea cu suflet-soare și privire azurie,
Te-au slăvit poeții-n veacuri, cu avânt și măiestrie.
Doine răsunau pe dealuri, pe câmpii, pân’ la hotare,
Ape reci și cristaline alergau cântând spre mare.

Dar acum, iubită țară, straiele-ți sunt sfârtecate,
Codrul secular suspină sub tăișuri blestemate.
Rup din tine vulturi sadici și pășesc peste durere,
Când te văd îngenuncheată și golită de putere.

Mercantilul face legea, răni adânci n-au vindecare,
Mor dorințele din fașă, dar mușcăm din resemnare.
Munții goi își pleacă fruntea, țipă-n temniță izvorul,
Peste piscuri ne-mblânzite trece-nlăcrimat condorul.

Nu mai e prieten timpul, nici zăpezi de-odinioară,
Iar în sate-mbătrânite și tăcerea se-nfioară;
Colindați de neajunsuri, cu dorința de mai bine,
Au plecat de-acasă fiii și trudesc pe căi străine...

Peste tine astăzi, țară, umbră ne-nțeleasă crește,
Sărăcia se ascute, teama peste tot plutește.
Ruga înflorește mută pe tulpini de biruință,
Căci și limba noastră sfântă pare-a fi în suferință.

Georgeta  Muscă  Oană  

In inima mea de Florentina Savu

ÎN INIMA MEA

În inima mea crești măreață lună
Te-am închis în ea ca pe o alună,
Te degust cu dor în fiece seară,
Luna mea iubită, lună-primăvară!

În inima mea tu ocupi un loc
Care s-ar chema licăr de noroc,
Îmi ești dorul verii când iubirea vine
Și pe-o bancă șade alături de mine!

În inima mea ești strălucitoare
La fel cum pe cer este Carul Mare,
Îmi ești vii culori de toamnă-nsorită,
Luna mea de lume atât de iubită!

În inima mea ești și nea sclipindă
Și ești foc și ger, lumini și izbândă,
Și ești leac de dor și de fericire
Lângă omu-mi drag care mi-e menire!

În inima mea ești tot ce-mi doresc,
Ești speranța vieții, gânduri ce-nfloresc,
Ești izvor și cântec, ești tu și ești eu,
Ești lumina vieții, dor din Dumnezeu!

Luna mea alună, te degust mereu
Și la fel ca mine și iubitul meu,
Sub privirea ta sărutări ne dăm,
În inima noastră cu drag te purtăm!

Florentina Savu

Dragi români de Camelia Cristea

Dragi români,

Dragi români plecați prin lume
Vă trimit doar gânduri bune,
Nu uitați, aici e-acasă!
Viață-i grea, dar și frumoasă.

Munții falnici urcă-n cer
Să dezlege a lui mister,
Apele învolburate,
Spală lumea de păcate!

Dunărea își poartă dorul,
Pescărușii înaltă zborul,
Mâini trudite, dospec pâine
Să mai credem și în mine!

Focu-n vatră este viu
Știu că nu este târziu
Să urcăm pe drum de piatră,
Pe o cale ce e dreaptă!

Mamele mai ard prin case
Sunt smerite și frumoase,
Poartă -n inimi doruri grele...
Se frâng nopțile prin ele.

Spicele de grâu în soare
Nu au parcă asemănare,
Câmpuri îmbrăcate-n maci
Spun că suntem noi săraci?

Marea Neagră e albastră                                             
Doar aici, în țara noastră,
În Bucegi se înalt-o cruce
Cel pierdut, pe aici să- apuce!

Clopotele-n Litughie,
Trezesc Sfânta Românie,
Iar genunchii cei plecați
Poartă ruga către frați!

În biserici arde ruga,
Cel smerit e totuși sluga
Din icoane curge mir
Se înaltă cel umil.

Dragi români plecați prin lume
Va trimit doar gânduri bune,
Azi la ceas aniversar,

Pentru  noi  nu e hotar  .

Camelia Cristea

Mi-e dor de acasa de Maria Marinescu

MI-E DOR DE-ACASĂ

Vreau să-mi adun bucățile de suflet

ce mi le-am risipit printre străini

și trandafirii ce, lăsați să moară,

au fost, de oamenii haini,

Să mă întorc Acasă în Lumină,

În Universu-n care-am fost creat,

Fără regret, pe veci, a-mi pierde urma

de pe Pământu-acesta blestemat.

Uitat demult a fost, aici, cu totul,

al sufletului tainic zbor,

Mi-e dor de-ntoarcerea în stele,

mi-e dor de simfonia lor

Iar lutul ce-a-mbrăcat suflarea

care mă strânge tot mai mult

și-a-nchis în el a” mele aripi,

În veci să se întoarcă-n lut!

Eliberat din pumnul morții,

un spirit liber vreau să fiu,

copilul Soarelui și-al Lunii

în Universul veșnic viu,

Să nu mă mai întorc vreodată

în închisoarea vreunui trup

Iar lanțul vieților deșarte,

Ce-mi frânge aripa, să-l rup.

Maria Marinescu ( Mădălina Maria Petrof)

SĂ MĂ AȘTEPȚI de Lavinia Bud

SĂ MĂ AȘTEPȚI

Să mă aștepți, de parc-ar fi întâia dată
Când tremurul din suflet te înconjoară blând
Și ochii-ți strălucesc de drag pentru o fată
Ce-a apărut ca-n vis, un ghiocel plăpând.

Să vii în calea mea cu brațe de lumină,
Să mă înalți din frunze ca pe un trofeu
Ce-n dimineți senine te va spăla de vină,
C-ai plâns și te-ai rugat, ca miticul Orfeu.

Să regăsești pe undeva iubirea mult dorită,
Ce parc-aievea o simțeai venind din depărtări,
Precum în primăvară pe creanga desfrunzită
Apar noi muguri de culoare, petale dezmierdări.

Voi asculta bătaia de inimă ce sună ca o harfă,
Cascadele de versuri, ca un alean curgând,
De tine mă apropii, privirea mea curată
Deschide-mbrățișarea în brațul tău flămând.

Și vom porni alături, iubire fără vină
Ne va-nsoți acum și fi-vom înțelepți,
Iar dacă-n urmă pasul cândva o să-mi rămână,
Să mă privești, să mă iubești și să m-aștepți...

Lavinia Bud

Șoapte de Daniela Bălăuță

Șoapte

Nu mă certa de șoapte grele

Ce-mi curg pe umeri cu parfum
Când toamna calcă pe nuiele
Și florile adorm în drum.

Strânge clipa ce ne desparte,

Când de zile vechi te scuturi

Răsună îngerii departe

Iar din umeri îmi cresc fluturi.

Blând ne leagănă norii desculți,

Cu vis noaptea se îmbată,

Din toate șoaptele să asculți

Plânsul meu suav de fată.

Sărutul tău de prima oară,

Îl păstrez cu drag în talpă

Tu pasul meu de căprioară

Strânge-l sfânt în cânt de harpă.

Daniela Bălăuță

Ploaie de gânduri de Lavinia Elena Niculicea

Ploaie de gânduri

Dă, Doamne, să mai ningă-n gând,
Să-mbrac în alb emoții brumării,
Florile cerului din vise curgând,
Să mă poarte pe aripa întâmplării.

Să fiu un sculptor ce lovește într-un nor,
Ninsoarea s-o zidesc în sfinte poeme,
Iar când va înflori ultimul ger...
Stelele să hiberneze-n mine o vreme.

Clipele cu gust de colind și zăpadă,
Să-mi pună un dor pe buzele sloi,
Buclele luminii șuvoi să cadă
pe umerii-mi obosiți de umbre și ploi.

Să chem c-un vis minunile-n floare,                           
Să emigrez în anotimpul făr' de nevoi.
Ce dacă lumea îmi va impozita soarele?
Într-o ninsoare abstractă l-am ferit de noroi.

Să fiu iar copil ce se roagă și colindă
Calea Lactee înzăpezită de vrajbă.
Timpul filantrop să-mi împartă o secundă
Privirea mamei ce-mi mai spune o vorbă

Și să-nchidă tăceri în clepsidra celestă.
Între viață și moarte, copilăria există!

Lavinia Elena Niculicea

Unire în simțire e singura salvare de Cristinel Cristea

Unire în simțire e singura salvare

Unirea, națiunea a făcut-o!"

A spus un om cu duh de daco-geți,

 O mie nouă sute optsprezece,

 E împlinirea unui vis măreț.

 S-au adunat, Moldova, Basarabia,

Muntenia, Transilvania-ntr-o zi,

Ținând Dobrogea scumpă, strâns, de mână

 Și, împreună, într-o sfântă zi.

 Și-au zis, simțind pământul plin de oase,

 De Horii și Bălcești și de Traiani,

C-a venit vremea să-ntregim o Dacie

 Ce le va rade-n față, la dușmani.

 Explozia de conștiință națională,

La Blaj a ordonat întregii lumi,

Să stea în banca ei și să se teamă.

 De azi e unitate la români!

 Noi stăpânim, de la-nceputul lumii,

 Această mică palmă de pământ,

 Domnul ne-a miluit cu Veșnicie,

 Azi odihnește-n Dacia Duhul Sfânt.

Unirea, națiunea a făcut-o,

 Un secol a trecut și iar, dușmani

Ce-au răsărit aici, cu voia noastră,

 Încearcă să o cumpere cu bani.

 Să cumpere păpuși din parlamente

 Și primministri, chiar și președinți,

Istoria noastră multimilenară,

 Vor să o-ngroape, iarăși, în arginți.

 Cu ce ne prezentăm, azi, la paradă?

 Cu ura și invidia din noi?

 Cu-un președinte ce nu vrea să vadă

 Că țara nu e el, ci suntem Noi?

 Oameni politici, angajații noștri,

 Pământu-acesta e un dar celest,

 Unirea, națiunea a făcut-o,

 Nu slugăria voastră-n vest și est.

 Ne mai trezim, o dată și-nca-o dată,

Mămăliguța, iar va exploda,

 Nu veți scăpa, nici unul, de pedeapsă,.

 Mâine va fi iar Soare-n țara mea.

Cristinel Cristea Alexievici

Aniversare în poezie de Gabriela Raucă

Aniversare în poezie

Tu ai trăit în poezie,

De când pe lume-ai apărut,

Dar versul tău a fost să fie,

Până acum, necunoscut.

 Copil și tânăr plin de vise,

Pădurile cutreierai,

Lăsând, în urmă, stihuri scrise,

Pe frunzele ce le-adunai.

În prietenie-ai pus credință

Și cu credință ai trăit,

 Familia și-a ta ființă,

 Într-un întreg le-ai contopit.

Trăiești printre străini, departe,

 Dar inima-ți bate și ea,

 În pieptul tău, pe de o parte

Cu drag și dor de țara ta.

E, pentru tine, poezia,

Copilul ce ți l-ai dorit,

Trăiești, aievea, bucuria

 Că visul ți l-ai împlinit.

 Și-acum, la jumătatea vieții

Te regăsești în versul tău,

Păstrând candoarea tinereții,

 Arc peste timp, pentru mereu.

 Ești casă fără-ncuietoare

Și inimă, în vers trăind,

 Un suflet fără de hotare,

 Un om, ce s-a născut iubind.

Gabriela Raucă