Ochii tai cei calzi de Eugenia Mihu

OCHII TĂI CEI CALZI

Ochii tăi căprui, dimineața-n soare

Odihnesc sub pleoape cârduri de cocoare,

Ochii tăi căprui, dimineața-n zori

Zăpăcesc de patimi cârduri de cocori.

Ochii tăi ca iarba, adumbriți de rouă

Îmi inundă-n lacrimi inima când plouă,

Ochii tăi ca iarba, adumbriți de flori

Sunt smaralde scumpe, strânse în comori.

Ochii tăi albaștri, cu sclipiri din mare

Lasă peste suflet dor și întristare,

Ochii tăi albaștri, cu sclipiri din cer,

Mă aduc la tine, tainicu-mi reper.

Ochii tăi cei negri, negri de tăciune

Când mi-s zbor spre stele, când amărăciune,

Ochii tăi cei negri, negri ca de smoală

Când mi-s leac de doruri, când mă bagă-n boală.

Ochii gri, cenușă dintr-un foc de lemne,

Zăvorăsc cu lanțuri, însă lasă semne,

Scrijelesc cu dalta, sau cu bisturiul,

Și îți lasă-n suflet dragostea...și griul.

Ochii gri, mirifici, (cenușiu din minte*)

Știu să amăgească, știu să și alinte,

Ochii de olteancă scapără văpăi

Și sunt, Tasha dragă, tocmai ochii tăi.

Ochii tăi frumoși murmură cuvinte

Numai pentru mine, ca să mă alinte

Și-mi vorbesc continuu, vorbe fermecate

Și mă-mping întruna numai spre păcate.

Calzi și tandri ochi, umezi de dorință,

N-am crezut vreodată că e cu putință

Să-ntâlnesc în viața-mi. Iată c-am aflat

Și mă-ntreb de-atuncea: e adevărat?

Mihu Eugenia

Mintea din urma , ne fie dintai de Anna Nora Rotaru

MINTEA DIN URMĂ, NE FIE DINTÂI...

Motto : Ce-ai vrea să faci la urmă, fă-o dintâi,
Bucuriile de-aduni, pune-le de căpătâi...

Viața m-a-nvățat s-o cercetez bucată cu bucată...
Pe cât cred c-am putut, am evitat calea abruptă...
Și-aș zice că, într-un fel, cu mine-aș fi împăcată,
Cât bine, rău făcui, nu știu, de le-am la judecată,
Dar, conștiința mea, mereu pe muchie de luptă,
M-a istovit, de vlagă suptă...

De multe ori simții, că seva de la rădăcini e-uscată...
Că, parcă șubred calc, gata de-a cade în bulboană...
De-mi mai-nmugureau fiorii, mă pitulam înfricoșată
Lăstarii dorului lăsându-mi, de sânge inima secată
Și, ce câștigai la urmă toată, din lauri vreo coroană ?
La goana vieții campioană ?

Drept să spun, pe calea ei, n-am alergat, am ațipit...
S-a-nchis pleoapa-n somn adânc, lenevit pe geană...
Un "Nu se cuvine", ce trebuie și ce nu, m-a cotropit,
De judecata de apoi, m-am temut sau, m-am pripit,
Lăsându-mi clipe să mi se spulbere, ca de pomană,
Neștiind să prind viața de sutană...

Și-acum, aș vrea să pot să-ntorc anii fragezi înapoi,
Cu mintea de acum, oprind piedici, dând din coate...
Să smulg din pomul vieții, fructul dulce, să-l despoi,
Sorbind nesățioasă divin nectarul parfumat și-apoi,
Fără teamă de un mâine, cu gândul fără a socoate,
Bucuria s-o-ntrezăresc în toate..

Anna Nora Rotaru

Zâmbet frumos de Daniel Luca

Zâmbet frumos

Eu mă opream în ochii tăi,
ca visul unei nopți albastre,
cădea pe străzi, floarea de tei
și-n toate gândurile noastre.

În seara mea de poezie,
te-ai îmbrăcat cu mii de versuri,
erai ca o melancolie,
ce zboară lin, peste mătăsuri.

Ca umbra zidurilor reci,
credeam că vii, din altă lume,
cât de ușor puteai să treci,
prin jarul ultimelor rime!

Aveai în zâmbet, viața mea,
și te jucai cu el pe buze,
eu te priveam, ca pe o stea,
ce strălucește, printre frunze.

Și prin acest salon oval,
pianul rătăcea cu noi,
acorduri, în original,
lăsau pe geamuri flori de ploi.

Am strâns cuvintele-n discuții,
dar, toate parcă, se-ofileau,
născuți, la frontiera vieții,
prea multe stele se stingeau.

Și am plecat din ochii tăi,
cu valurile înserării,
vântul fura floarea de tei
și-o așeza, la malul mării.

Daniel Luca 

Omul bun de Angelina Nădejde

Omul bun

Cred că oamenii buni se nasc buni,
nu devin.
Sunt plămădiţi din iubirea
a două suflete gemene
şi din dragostea lui Dumnezeu.
Bunătatea unui om se simte în vorbe,
gesturi,
tăceri.
Se simte in felul în care
te salută, spunându-ţi
bună dimineaţa
precum clinchetul unui clopoţel
sau bună seara ca şi cum
ţi-ar mângâia sufletul.
Mereu zâmbeşte, iar zâmbetul lui
e precum deschiderea unui boboc de floare.
Îmbrăţişându-ne o face
ca şi cum ar cuprinde Dumnezeu
pământul cu braţele sale.
Omul bun îţi face ziua bună
de dimineaţă
şi este, când îl întâlneşti,          

ca o ploaie de vară
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ
să ne ridice când suntem
îngenuncheaţi
de griji, boli, disperare.
Face toate acestea
în locul lui Dumnezeu.

Angelina Nădejde 

Frumoasă e viața de Cristinel Cristea

Frumoasă e viața

Stau pe terasa gândurilor mele,
Privesc cum se apropie pe scări,
Plouat, sărmanul cititor în stele,
Ce mă crezuse peste mări și țări.

Cum să-mi mai dea răspuns la întrebare,
Eu pe de rost, de-acuma îl citesc,
Previziuni deșarte, amatoare,
Un cititor în stele ce pălesc.

Stau în veranda gândurilor tale,
Tu, care vrei, atât de mult, să știi,
De ce facem concert de pijamale,
Sau ai uitat? Noi am rămas copii.

Așa frumos le aranjează viața,
Chiar dacă nu ai fi te-aș îndrăgi,
Veneai în curtea școlii dimineața,
Și te-am iubit, nu te puteam iubi?

 

Stau pe terasă, lumea-i liniștită                                         
Și parcă-mi amintesc că te-am iubit,
Mi-ai fost, cândva, minune de iubită,
Azi te sfârșești căci totul s-a sfârșit!

Am auzit că e război pe Marte,
Cu josu-n sus e lumea ce te vrea,
Cu cât vei fi în viață, mai departe,
Cu-atât se vor uimi că ești a mea.

Și eu nu am nici zece la purtate
Și nici nu mă consider om citit,
Te-ntreb, din vreme-n vreme, ce te doare
Și parcă-mi amintesc că te-am iubit!

 Cristinel Cristea Alexievici