Imn inchinat femeii de Ghe. Constantin Nistoroiu

IMN închinat FEMEII

 Fiecare zi însorită cu foc i se roagă,

 Fiecare vorbă a ei e dulce, de fragă,

 Fiecare iubire e dragostea întreagă

 Fiecare seară senină smerit i se închină

Fiecare floare spre pământ i se înclină,

Fiecare fior al ei e o lacrimă de lumină.

Fiecare mugur de dor în sufletul ei creşte,

 Fiecare frunză din ram în inimă-nverzeşte,

 Fiecare rază de sus în priviri îi zâmbeşte

 Fiecare mireasmă pe chipul ei se aşterne,

Fiecare vis în vis spre împlinire se cerne,

 Fiecare chemări sunt trăiri şi doruri eterne

 Fiecare susur de apă în inimă-i vibrează

  Fiecare adiere angelică o înmiresmează.

 Fiecare cântare divină o înfrumuseţează

    GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

Ganduri nespuse de Carmen Simion

GÂNDURI NESPUSE

Emoții măsurate mă străbat,

învăluind în ceață-o vină,

dezamăgirea timpului a abandonat

întristarea... orbită de lumină...

Ce dacă vine primăvara!

Înfrângeri frânte zac în noi,

ghiocei pe tâmple cresc și vara

fiindcă apusul nu curge înapoi...

Fiori de rouă se-ntrec în gând,

dansează într-o haină veche,

inima flămândă-mi arde, tremurând

iubirea eternă și... sufletul pereche...

Carmen Simion 

Eterne nostalgii - 28.02.2015

Player radio

ATENTIE ! Pentru ca playerul sa functioneze, trebuie sa aveti instalat playerul VLC media player pe calculatorul vostru! VLC media player este gratuit si poate fi descarcat de pe siteul oficial: http://videolan.org....

Mărţişor pentru români de Lucica Forfotă

Mărţişor pentru români

Din firul alb şi firul roşu

Am împletit cu gingăşie,

Simbol al dragostei ce-o port

Pentru voi fii de Românie.

Am pus în albul firului

Divinitate,puritate

În roşul purpuriu am pus

Iubire şi fidelitate.

Le-am răsucit pe amândouă

Armonios într-un şnur mic 

Şi-am agăţat o inimioară

Ce bate pentru toţi un pic.

Un mărţişor vă dăruiesc

Românii mei din ţară,

Un mărţişor şi pentru voi

Celor plecaţi afară.

Un mărţişor eu vă trimit,

Pe raza soarelui

Este din fir de borangic

Fala românului.

Un mic simbol ce îl păstrăm

Să nu-l lăsăm să piară,

Urmaşilor nostri să-l dăm

In prag de primăvară.

La piept să îl purtaţi cu drag

De la cel mic la mare,

Eu vă doresc o primăvară

Cu dragoste şi soare,

Cu sănătate şi-npliniri

Şi tot ce vă doriţi

O viaţă fără greutăţi

Românii mei iubiţi!!!

Lucica Forfotă 28-02-2015/Austria 

Ce impacat de Anatol Covali

Ce împãcat

Ce împãcat
privesc cum lunecã
şi se întunecã
ce mi s-a dat.

Ce dacã-i scris
c-o sã mã lepede
viaţa, prea repede,
ca pe un vis?

Tot ce-am greşit
nu-i aşa tulbure
ca sã mã spulbere
un biet sfârşit.

Ochii mei vii
prind iar sã scapere
ca sã mã apere
de ce va fi.

Nu în zadar
sufletu-mi buciumã,
în ce se zbuciumã
ningând cu clar.

Nu am sã plâng
chiar dacã-n clipele
ce vin arìpele
am sã le frâng.

Anatol Covali

Noapte alba de Ion Apostu

Noapte albă


Pustiul nopţii doare aprig, iar somnul parcă mi-e străin,
Mi-e frică să adorm… dormind, mi-e teamă că nu te visez.
Mi-e dor şi dorul meu de tine plimbat de vânt, ca un ciulin,
Aleargă-n depărtări nocturne, un dor nebun fără botez.

Cuprins de calde amintiri, mi-e rece noaptea şi prea lungă,
Privesc absent la cerul greu ce ploaia nu-şi mai conteneşte.
Luceafărul , ascuns de vreme, încearcă norii a-i străpunge
Spre-a-mbrăţişa-n culori stelare povestea ce ne-o ocroteşte.

Atât de dor îmi e de noaptea când tu ai fost deplinul meu,
Când mai presus de orice legi, ne-am fost şi vis şi desfătare!
Iubind cu şoapte de amor, ne-am contopit într-un troheu
Ca două veşnice silabe într-un conventum plin de-ardoare.

Îmbrăţişaţi ca două umbre cuprinse-n dor de noapte albă
Am fost un tot câteva clipe, îngemănaţi într-o dorinţă,
Ne-am rătăcit prin univers, cu stele ţi-am făcut o salbă
Să-ţi fie talisman mereu, când doru-ţi naşte suferinţă.

E linişte în astă noapte, iar somnu-mi este un potrivnic
Şi ploaia curge şi iar curge, nu-şi mai găseşte contenire,
Luceafărul nu se arată, nu vrea să fie-al meu duhovnic!
Şi-mi este-atât de aprig dor de-o noapte albă cu iubire...

Ion Apostu – 27.02.2015

Martisoare de Ileana Cornelia Neaga

MĂRȚIȘOARE

Prieteni dragi ce stați pe net
O să vă spun, un secret!
Șnur subțire-o să-mpletesc
Pentru voi, că vă iubesc!
Fire fine, de mătase
Împletesc, vreo cinci sau șase
Fire albe, fire roși”
Obicei de la strămoși!
O să-l leg la mărțișoare
Ghiocei și inimioare!
Scărișoare și coșari
Pentru prieteni virtuali!
Pentru mame și bunici
Verișori, prieteni mai mici,
Floricele și pitici!
Pentru fetele cuminți!
Măriuțe și trifoi
Pentru prieteni dragi, ca voi!
Din inimă le-mpletesc
Vouă vi le dăruiesc!

Ileana Cornelia Neaga

Oameni si fapte de Vasile Neagu-Scânteianu

Oameni şi fapte

Din viaţa ta ţi-ai rupt bucăţi

Şi-ai împărţit la fiecare,

Fără să ai prejudecăţi-

De-ţi e prieten sau oricare!

Munceai cinstit un ban să ai,

Să-ţi faci un rost nu te-ai gândit,

Ce-ţi prisosea îl împărţeai-

Văzând pe altul mai lovit!

Erai un visător ciudat,

Credeai în pilde şi poveţe,

Şi mulţi de tine-au profitat-

Că erai bun şi cu blândeţe!

Tu chiar nu te gândeai la rău,

Gândeai că Răul nu există,

Şi proiectai în capul tău-

Un ideal în lumea tristă!

Din cărţi te inspirai mereu

Gândind că-s scrise după viaţă,

Dar te-amăgeai aşa mereu-

Umblând cu visele prin ceaţă!

De sentimente nu mai spun

C-ai risipit ca un nabab,

Că-aveai un suflet de nebun-

Şi mare cât un baobab!

Şi risipind mereu avutul

Ajuns-ai şi tu la strâmtoare,

Căci toate ţi s-au dus ca vântul-

Să vezi şi viaţa ce chip are!

S-au depărtat cu toţi de tine

Când n-ai avut ce să mai dai,

Şi-n loc să îţi auzi de bine-

Numai batjocură primeai!

Acei pe care-i ajutaseşi

Abia de te mai cunoşteau,

Că nu prieteni câştigaseşi-

Ci doar duşmani ce te loveau!

,,Amicii''îţi zâmbeau stingheri,

Dar pe la spate te bârfeau,

Căci deveniseră hingheri-

Şi ca pe-un câine te-ncolţeau!

Vedeai acum o altă viaţă,

Cum nu credeai că poate fi,

Ce-ţi lua o pânză de pe faţă-

Şi nu o mai puteai iubi!

Nu ai mai fost bun de nimic

Decât să îţi primeşti osânda,

Căci totul devenise mic-

Şi în cădere-ţi fu izbânda!

S-a pustiit totul în jur,

Şi pustiire fu şi-n tine,

Căci viaţa-ţi devenise ciur-

Din bunătate şi iubire!

Şi poate numai Dumnezeu

Ţi-o mai fi plâns cumva de milă,

Când tu te chinuiai în greu-

Ceilalţi doar te priveau cu silă!

De te-ai salvat sau nu din moarte

Doar Sfântul Duh poate mai ştie,

Sau poate încă stai în Noapte-

Şi-mi picuri lacrimi...pe hârtie!

Vasile Neagu-Scânteianu

Acolo de Franko Sicra

Acolo...

Acolo unde îngerii îşi împreună-n noapte, 

Amurgul unei zile în zorii unei nopţi, 

Iar soarele-şi apune razele-i în şoapte, 

Culcându-şi lin obrazul pe zări fără de sorţi...

Acolo unde luna printre cărări de stele, 

Începe sa colinde... cerul infinit... 

Acolo aştept iubito...să dai viselor mele, 

Misterele iubirii din doru-mi pribegit.

Să-mi dai din ochi-ţi tainici... 

Uitare alor mele zile.....

Să-mi pierd prin codrii falnici, 

Fiinţa... în zbor de rândunele.

Să-mi las prin nouri visele sa zboare, 

Condorilor... tovarăşie sa le ţin 

In zbor de gând... dorinţi năucitoare,

Un strop de timp... un vis de-alean şi... chin.

Franko Sicra

Te-am intalnit iubire de Ana Podaru

Te-am întâlnit iubire ... visul meu...

Acolo unde muntele și marea
Se-mbrățișează -n brâu de curcubeu,
Unde călcâiul săruta cărarea 

Te-am întâlnit iubire ... visul meu...

Și-am ascultat cu scoica la ureche
Cum freamătă un suflet ca nebunul ,
Dar luna-n noapte nu avea pereche 

Iar soarele tot singur... numai unul.

Privea spre chipul meu ușor mirat ,
O stea ce lumina înduioşată ,
Căci te-am atins și m-am cutremurat
Simțind a minții poartă ne-ncuiată

Și-au năvălit pe ea dulci simțăminte
Iar inima și-a repictat culoarea
Din ochi lumina respira cuvinte
Dansând din gene, îmi sorbeau sudoarea.

Acolo unde cerul cu pământul
Se-ncununează-n ploi plutind pe valuri
Pe la izvor unde șoptește vântul
Dansai iubire-n pumni cu idealuri.

Ana Podaru

Seninul de Camelia Cristea

Seninul

Am văzut în zori seninul 

când pe geana dimineții, 

două boabe mici de rouă 

primeneu curbura vieții.

Un artist picta albastru 

pe coloana infinită 

am crezut că sunt în rai 

și ferită de ispită.

Am văzut cu ochiul minții 

două flăcări într-un mac 

de fior și bucurie,

sincer n-am știut ce fac...

Am văzut într-un ulcior, 

inima ce-o poartă apa 

când trecută în pahar 

duce dorul înspre alta...

Am văzut în zori seninul 

printr-un ochi mic de fereastră, 

venicia unei clipei 

e o pasăre maistră...

Am văzut în zori seninul...

Camelia Cristea

Borcanul cu nisip (povestioara cu talc )

Borcanul cu nisip

Un profesor de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui.
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin.
Au fost cu totii de acord ca este plin.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.
I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.
Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor "Pliiiin!"

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceastra data definitiv. Studentii au ras.

"Acum", spuse profesorul, "as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra.
Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea viata voastra ar fi tot plina"
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina." 
"Nisipul reprezinta restul lucrurilor marunte care completeaza viata."
"Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu va mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele." 
La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine."
"Acorda atentie lucrurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controalele medicale periodic, iesi cu familia la cina, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv.
Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip. "

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezinta cele doua cesti de cafea.

Profesorul a zambit "Ma bucur ca intrebi asta, ele vor doar sa arate ca oricat oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten..."

Fluturii din stomac de Floarea Janta

FLUTURII DIN STOMAC

Când fluturi prin stomac

târcoale-ncep să dea,

să n-o luăm ca pe-un fleac,

e însăşi, dragostea..

Când în stomac simţim

că fluturi năvălesc,

e semn că noi iubim,

şi cred că nu greşesc...

Aleargă, umblă, zboară,

ne tulbură fiinţa,

ne răscoleşte viaţa,

ne mişcă conştiinţa...

Sunt fluturii de iubire,

de hrană, loc ne ţin,

ne scaldă-n fericire,

când îi simţim din plin...

Ci-n n-a iubit, să ştie 

când se îndrăgosteşte,

că flutiri o să vină,

atunci când el iubeşte...

Primiţi-i ca pe-un dar

căzut din cer, de sus,

ei sunt un lucru rar,

de nu-i primiţi...s-au dus...!

autor~FLOREA JANŢĂ (visătorul incurabil)

Amintiri de Lucica Forfotă

Amintiri

Şi amintirile-mi revin

Din nou la ceas de seară,

Tot scotocind în sacul plin

Le scot pe rând afară.

Viaţa la sat,a fascinat

A mea copilărie,

Ţăranul mi-a fost drept model

Din fragedă-mi pruncie.

Părinţii mei,doi oameni simpli

Cu frică pentru Dumnezeu,

Erau iubiţi de toată lumea

Şi respectaţi în satul meu.

Cu dragoste nemărginită

Şase copii ei au crescut

I-au învăţat pe fiecare,

Tot ce-au ştiut cum au putut.

În vremurile de atuncea

Nu se făcea atâta carte,

Puţini ţărani ştiau a scrie

Dar tata ,le ştia pe toate.

De el ar fi multe de spus

Dar o lăsăm pe altă dată

Căci prea devreme el s-a dus

Şi rana nu-i cicatrizată!

Mama,făcut-a patru clase

Iar noi mereu râdeam de ea

C-a făcut patru ani pe-a-ntâia.

Citea,scria, dar cum putea.

Opaiţu ce-atârna la grindă

Şi teara de ţesut,n-o voi uita

Nici focul ce trosnea nervos în sobă

În serile cu frig şi vreme rea.

Nici şezetorile din pragul serii

Când se-adunau vecinele la noi

Impledind firul tors,cu mâini zbârcite

Şi depănând poveşti despre strigoi.

Le ascultam,cu gurile căscate

Puneam o întrebare când şi când,

Mă fermecau şi mâinile muncite

Şi vorba ardelenească cu-al ei cânt.

Cu ochii minţii răscolesc trecutul,

Iar amintirile mă copleşesc

Le las să iasă,una câte una,

Şi-acuma noapte bună vă doresc!!!

Lucica Forfotă 25-11-2014. Murau Austria

Iluminare de Vasile Neagu-Scânteianu

Iluminare

Desprind în gând o rază de la soare

Ca sufletul uşor să vi-l alint,

Când lăcrimaţi prin nopţi de-nsingurare-

Şi stelele pe cer să vi le-aprind!

Eu ştiu că-nsingurarea crunt vă doare

Când n-auziţi în jur măcar un glas,

Iar şipotitul purelor izvoare-

Îşi face doar în lacrimi un sălaş!

Când nevăzutul în voi îşi varsă chinul

Şi vă surpaţi în gol,fără ecou,

Să alungăm din suflete pelinul-

Să-l curăţim să fie iarăşi nou!

Şi nu uitaţi că totul e-o încercare,

Când ceasul vieţii ticăie din greu,

Că adevărul doar sufletul îl are-

Şi că în el stă însuşi Dumnezeu!

De-am înţeles durerea şi păcatul-

Putem privi senini şi chinul şi Înaltul!

Vasile Neagu-Scânteianu

Nelinisti de Costache Năstase

N E L I N I Ş T I

Purtăm cu noi deprinderi ancestrale

Şi care ies la suprafaţă uneori

Ele, venind din neguri abisale,

Aduc nelinişti şi ne dau fiori.

Ne intrebăm cuprinşi de-ngrijorare

De n-a dat lupul iama printre oi,

De poarta mai rezistă-n balamale

Sau vom rămâne-n pragul iernii - goi.

Poate că urmele lăsate pe pământ

Nu sunt destul de clare şi adânci

Poate zidirea se va risipi în vânt,

Sau poate n-am lăsat ce trebuia la prunci.

Copii noştri oare se vor descurca

În lupta grea a vieţii, cea fără îndurare

Primedii neştiute nu-i pândesc cumva

Dar oare avem bani de-nmormântare ?

Purtăm cu noi deprinderi ancestrale

Pitite undeva-n subconştient

Atavice bagaje personale

Aduse din trecut până-n prezent.

Autor Costache Năstase 18.02.2015

Secretul unei iubiri adevarate de Anna Nora Rotaru

SECRETUL UNEI IUBIRII ADEVĂRATE

Te-am așezat pe-un plai sub un stejar,IUBIRE...
Să-mi stai la umbra lui,să mi te odihnești,
Căci vor veni în valuri clipele-n rătăcire,
Să mi te smulgă și să nu știi cum să le-oprești!

Vor încerca să tragă de pe tine rufe-sentimente,
Să te dezgolească de tot ce mai de preț ai adunat,
Lăsând pe trupul tău firav adâncile amprente
Ale obscenității,ce-ți vrea veșmântul destrămat!

Te voi păzi însă,cu dinți și gheare-nversunata,
De mâinile mânjite-a fiecăruia de rând muritor,
Ce din nimicnicie-ar vrea să te-aibă capturată,
Doar sclava lui să-i fii,iar el stăpân devastator!

Tu ești numai a mea,IUBIRE,sufletului meu un dar sublim!
Să-ngenunchez cu tine vreau și să-ți aprind focul cu amnar,
Lăsându-ne apoi cu jurământ,în voia sorții dictată de destin,
Să ne topim în piatra de căpătâi,la umbra bătrânului stejar!

Și de vreodată,vreun trecător,va putea piatra s-o stoarcă,
Să-i soarbă picătura,c-atunci doar va simți precum simt eu!
IUBIREA sacră va cunoaște,apoi plecând,fără să se-ntoarca,
Cu jurământ pe piatră,va duce celor ce iubesc secretul meu !

 NORA 

........... de Lucian Hisu

Ninge pe cărarea dintre sud şi nord

Ca o întâmplare, ca un vis prezis,

Ca prim-ajutor la atac de cord,

Ca o operare pe suflet deschis.

Ninge să-mi îngroape drumul înspre tine,

Ca un dangăt lung de clopot sedus,

Ca o contemplare de zile senine,

Ca o veselie între vest şi-apus.

Ninge arogant dintr-un cer nescris,

Orgasmatic ninge între amândoi.

Ninge parcă iarna acum s-a decis

Să îngheţe drumul dintre est şi noi.

După iarna asta vine-o primăvară

Când o să ne ningă cu râuri de flori.

Selenar veni-voi într-un fapt de seară

Sburător să-ţi fiu, să mă înfiori.

Şi, nestinsa mea, vom fugi spre vară

Să ne rătăcim prin frunzişul crud,

Să îţi fiu cuvântul pentru-ntâia oară,

Stea ca să îmi fii, călărind spre sud.

Şi-o să ne-ntrupăm pe alte meleaguri

Sub ninsori de flori căzute-ntr-o geană,

Unde răsări-vom, veacuri după veacuri,

Eu la tine-n ochi, tu la mine-n rana.

 Lucian  Hisu  Alba Iulia 14.02.2015

Regal de Anatol Covali

Regal

Eşti un regal pe care-a mea iubire

pentru c-am fost statornic mi l-a dat.

De la-nceput în mine-ai luminat,

dând chiar şi umbrei mele strãlucire.

De când te ştiu trãiesc o altã viaţã,

am cãpãtat în toate rost şi sens,

de fericire sufletul mi-e dens,

iar inima nu mai e sloi de gheaţã.

Nu aş greşi deloc dacã-Împlinire

ţi-aş spune, fiindcã-n rod m-ai transformat.

Prin tine-al meu destin a respirat,

în zborul pe-nãlţimi, din nemurire.

Mi-ai risipit a îndoielii ceaţã,

mi-ai arãtat cum pot trãi intens

şi-arzând în mine ca un rug imens

mã faci sã par eternã dimineaţã.

Anatol Covali

Scrie-n cartea vieţii de Maria Calinescu

Scrie-n cartea vieţii

Deschide cartea vieţii-n cânt de rugăciune,
Deschide, și rescrie cu dor și cu suspine
Ceea ce nici visul nu-mi mai dă în noapte
Tăcere este tot, și , doar, pustiu de șoapte.

Deschide, dă o filă, dar prima, ea să fie
Și din iubirea-ți mare, tu scrie-o melodie.
În murmur fără nume alintă-mă cu dor,
Gând purtat spre tine, m-ajută să nu mor.

Dă altă albă filă și ia-o de la capăt, scrie,
Promite-mi să reveii, trimite-mi o sosie,
Din lumea de întuneric cu sufletele moarte
Și scrie-a ta iubire, în a inimii, carte.

Dă filă după filă și nu uita, te rog, acum
Aminte să-ți aduci de tot ce azi e scrum,
Pe drumul nisipos tu desenează flori,
Din ochii tăi, culoarea, așterne-o peste zori.

Coboară ne'ncetat, gândului fă-mi parte
Și scrie ne'ntrerupt, umple-a noastră carte.
Și de, va fi citită, când îngeri vom fi doi,
S-o şti, iubirea sacră, ascund... acele foi.

   Calinescu  Maria 

Pustiu de alinare de Ion Apostu

Pustiu de alinare

Te-ai risipit ca noaptea ce pleacă ziua-n zori,

În urma ta o umbră de clipă zbuciumată.

Să îmi aşezi în pagini, ţi-am spus adeseori,

Dorinţa ca prefaţă, chiar dacă-i o…erată!

Ca valul ce sărută, din fugă, ţărmul trist,

Iubind peste măsură, te-ai risipit în larg.

Mi te-a furat oceanul, mereu antagonist,

Făcându-te regina albastrului prelarg.

Te-ai rătăcit ca ziua când bolta străluceşte,

Ca norul dus, de vânt, prin colţuri cardinale.

Răpită de crepuscul, pe unde el crăieşte,

Te-ai dus să fii stăpână pe timpuri siderale.

Ca firul de nisip dintr-o clepsidră spartă,

Te-ai risipit cu voie prin dune arămii.

Deşertul te-a furat făcându-te consoartă,

Speranţe nu mai am, vreodată, să-mi mai fii.

Te-ai rătăcit de mine şi eu m-am rătăcit,

Străinele cărări mă-ndeamnă spre uitare.

Îmi voi purta pe umeri destinul amăgit,

Îmi voi purta şi dorul pustiu de alinare.

Ion Apostu – 18.02.2015

Atunci cand ti-este dor de Ana Podaru

Atunci când ți-este dor

Atunci când ți-este dor, respiră-mă ușor 

Din roua dimineții ce-ți răcorește buza 

Ce s-a uscat de-amarul privitului în gol 

Suflând din pumni iubire ,dorind s-ațâțe spuza 

De nu mă vezi în umbra copacului în floare 

Mă caută în raza ce-ți mângâie obrazul, 

De mă zărești de mână cu steaua căzătoare 

Mă caută pe-un țărm ...ascult doinind talazul 

Atunci când vântul geme și risipește briza 

Eu te zăresc în toate și ochii perle-mi scapă 

Te-apleacă dimineața ,căci te-am pictat pe pânza 

Nisipului udat , condei de gene-n pleoapă 

De mă zărești pe crinul grădinilor de vară 

Sunt fluture, mireasmă, sau numai amintire... 

Când stelele și luna stau la taclale-n seară, 

Mă caută în vise prin gânduri efemere

.Ana Podaru

Ferestre deschise de Camelia Cristea

Ferestre deschise

M-am regăsit în rugul de cuvinte,

În versul ce acum se scrie,

În rodul toamnelor bogate

Și în ciorchinul copt din vie.

Visez să zbor dincolo de mine,

Să - alung tăcerile ce-au plăns 

Făcând pârâuri mult prea repezi

În stânca nopților din munti.

Iar ochii sufletului or să vadă

Când se deschid ferestre-n zori

Să intre iar lumina nudă

Ca-n rai ninsorile de flori.

De nu-nțeleg cuvintele și lumea

Când unde reci revarsă un fior,

Pe înger o să-l chem în rugă

Să-mi dea surâs descătușat de nor.

Culorile le iau din curcubee

Frânturi de nuanțe din eternitate

Le croșetez pe tivul vieții mele

Și-apoi în dar vi le trimit pe toate.

Februarie 2014

Camelia  Cristea  

Sfarsit de drum de Vasile Tudorache

Sfârşit de drum

Între cer şi pământ se aşterne uitarea
Iar frunze ce cad îmi astupă cărarea
Căci frunzele cad şi oamenii mor
Dar toate copile la timpul lor

Când mergi pe al tău drum să ai bunătate
Şi nu privi în urmă e ceaţă şi noapte
În urmă a gale bunicul mergea
Pe drumul de toamnă povară ducea

Şi frunzele cad şi oamenii mor
Dar toate nepoate la timpul lor

Şi am mers cu bunicul jumătate din viaţă
Pe drumul cu frunze şi plin de verdeaţă

Cu vocea sa blândă vădit obosit
Îmi spuse:
- Copile al meu, s-a sfârşit

Eu merg mai departe pe drumul de flori
În faţă am soare în spate vin nori

Şi acum aud vocea bunicului meu:

- Să știi măi copile că drumul e greu
căci frunzele cad şi oamenii mor
dar toate sunt date la timpul lor

Vasile Tudorache.