La multi ani de Cristinel Cristea

    

Cunosc o ființă ...

 

Zicea cineva că dacă  ne-am rezerva măcar cinci minute în fiecare zi,din timpul pe care îl folosim pentru alții,lumea ar fi plină de multimilionari.

Cunosc o ființă care,în mod nativ,instinctiv,dacă am fi să reducem la scară,tine și ea,în mînă,o lume!

Nu am cunoscut un suflet cu atitea calități și cu atîta putere de muncă,atîta imaginație și atîta bunătate,nu în ultimul rînd.

Am cunoscut-o în copilărie și mă uitam,pe atunci,de jos în sus,atît practic cit și spiritual..Spiritual,credeți-mă că o fac și acum.

În drumul ei s-a abătut uneori,furtuna,valuri mari  au venit din fată,dar a trecut peste ele alaturi de ființele dragi de lîngă ea,care au ținut-o în picioare cu dragostea lor,iar ea,prin puterea ei imensa de a lupta.

Miinile ei maiastre își întindeau vraja,la început,asupra citorva ființe norocoase.

Acum se bucura de prezenta ei.nu zeci,nu sute,ci poate mii de ființe,prin bunătatea și spiritul ei de a împărtăși ce e bun oamenilor.

Cunosc o ființă care ajunge să spună ,poate,în fiecare seară,după atîta trudă și zbatere în folosul celorlalți;Și acum să văd ce pot face pentru mine!..

Și poate de multe ori  adoarme spunindu-și,trudită,că o să vădă mîine  ce vă putea face pentru ea.

Tot acest tablou vă amintește;oare,de cineva anume?

Ce mai faceți dumneavoastră,doamna Gabriela Rauca,atunci cînd nu țineți în echilibru axul lumii?

Sunt fericit  să cunosc pe cineva care face atîta bine oamenilor construindu-și,treapta cu treapta;scara către Cer!

Mii de mulțumiri și la mulți ani,Gabriela,tie și ființelor frumoase și bune care iți sunt aproape!

 Cu pamblica alba pe cap tu veneai,

Cintind de pe drumul de scoală

Și mama și tata,la poarta-i vedeai

Și pom de Crăciun cu beteală.

 

Și frate și camera ta ca de vis,

Pe deal te-așteptau trandafirii

și,totuși fugeai dintr-un timp interzis,

Dind curs,ne-ndoielnic,iubirii.

 

lăsai linga poartă părinți minunați

Și-un frate privind cu tristețe,

Cum pleci tu plingind,printre Munții Carpați,

Spunind ..Bun rămas,tinerețe!"

 

Departe,departe de casa cu flori

Și inimi de mama și tata,

Cu dragostea ta reușeai că să zbori,

departe-ntr-o lume ciudata.

 

Ești la un alt capăt frumos de pămint

Și versuri ce-ai scris într-o carte,

Sunt valsuri pe care dansez și mă-ncint

Și-ți spun,,La mulți ani!",de departe!

 

Cristinel Cristea

30 ianuarie 2021

La mulți ani!

 

 

Gânduri de Viorel Birtu Piraianu

Gânduri

sunt suflet despuiat

de lume, de viață, de toate

trăind în tăceri necuprinse

tresar și plâng pe fiecare rând

nimeni nu vede nimic

mi-e sufletul un gând neînceput

nu am plecat

si totusi sunt aici

uneori privesc la stele

mi-e dor, mi-e dor de ele

dar plec

să rătăcesc  pe lângă drum

Viorel Birtu Piraianu

A opta minune de Lavinia Elena Niculicea

A opta minune                                            

Clipa își scutură haina                                             

achiziționată din târgul cu vechituri

Dau volumul tăcerilor

mai tare,

parcă aud Cerul.

Nu am mască pentru acest

bal al deşertăciunii.

Cer un zâmbet,

să camuflez ridurile

prin care respiră brazdele timpului.

Mă strâng pereții dorului

și tac înapoia iernii.

Iau lecții de echitație

să pot îmblânzi zăpezile,

incitând ghioceii

să-mi coboare în vene lumina.

Într-un ciob de trăire se ascunde

a opta minune…

Versurile:Lavinia Elena Niculicea

Nedumerire de Florentina Savu

Nedumerire

"De mult mă lupt să strâng în vers măsura"                 

Dar mulți mă-mpiedică și-mi dau de-a dura

Și vers, și gând, și măsuri ziditoare,

Mi le dărâmă toate și mă doare!

Zilnic încerc să adun, să strâng și lupt

Însă parcă tot elanul mi s-a rupt.

Mă critică "amicii", mulți aiurea,

Purtând la brâu parcă mereu securea,

Parcă pe drum nu pot păși de mine.

Să le fiu eu în coaste, mărăcine?

În toate-am încercat să-mi țin măsura

Și niciodată n-am jignit cu gura.

Lupte fiecare pe tarlaua lui

Și în coșuri strângă-și roade de pe "grui",

Fiecare-atât cât îl duce capul

Și cât își simte de mare "stomacul",             

Fiecare strângă cât poate de mult,

Ce au ei cu mine și cu-al meu tumult?

De săracă nu-s în nicio măsură,

De ce dumnealor să-mi închidă gură?

Săracă de-aș fi, cine, cui, ce-i pasă?

Doar nu sunt cu ei la aceeași masă,

Nu le iau din rații, piedici nu le pun,

Bine-ar fi să-și vadă cu toții de drum!!

Florentina Savu

Privind peste umăr de Mioara Hususan

 

Privind peste umăr

Te caut și apari printre rânduri

Te strig și vii printre gânduri. Totul e semn de întrebare, Multe răspunsuri când dai căutare!

Zilele trec și nopțile odată cu ele, Iar visul urcă...încet către stele. Nu încetez a mă întrebă Ce se întâmplă în viață mea?

Trăiesc la cumpăna dintre zile Zâmbesc ,iar bucuria străbate mile.. Ce e versul și hârtia? Când prin vârf, curge trăirea?

Am dat mâna cu speranța Și mi-a zis că asta-i viața. Bune și rele vin mereu pe pământ Lacrimi curg chiar și în gând

Uneori mă mir privind în urmă, Câte sunt,dar câte se strâng în urnă, Nu caut mistere să dezleg Printre lucruri simple eu alerg.

Pe toate le –îndrăgesc, Viață-n vers ele împlinesc.

Mioara Hususan

Tatālui meu... de Maricica Cirnu Capan

 

Tatālui meu...

Îți roade vântul, crucea... mă roade gândul greu,

Cā n-am ajuns la tine, cum mi-am promis... mereu,

Să-ți las lumină albā, să ardă pentru suflet

Și printre cruci sā simt, vreun foșnet, peste umblet..       

 

 

Îți spun, poate nu știi, c-am mai trecut pe-acasă,

Gāsit-am scaun gol... și lipsa ta, rămasă...

Și pălăria tristă, purtând urmele tale,

Deși o știi, ți-o spun... mai plâng a ta plecare...

 

Zāpada s-o așterne pe cruci și pe morminte,

Vor picura și lacrimi, și rugile preasfinte...

Îți roade vântul, crucea, mā roade gândul greu...

Că n-am trecut pe-acasā... treci, tu, prin visul meu...

Maricica Cirnu Capan