Amintiri
Şi amintirile-mi revin
Din nou la ceas de seară,
Tot scotocind în sacul plin
Le scot pe rând afară.
Viaţa la sat,a fascinat
A mea copilărie,
Ţăranul mi-a fost drept model
Din fragedă-mi pruncie.
Părinţii mei,doi oameni simpli
Cu frică pentru Dumnezeu,
Erau iubiţi de toată lumea
Şi respectaţi în satul meu.
Cu dragoste nemărginită
Şase copii ei au crescut
I-au învăţat pe fiecare,
Tot ce-au ştiut cum au putut.
În vremurile de atuncea
Nu se făcea atâta carte,
Puţini ţărani ştiau a scrie
Dar tata ,le ştia pe toate.
De el ar fi multe de spus
Dar o lăsăm pe altă dată
Căci prea devreme el s-a dus
Şi rana nu-i cicatrizată!
Mama,făcut-a patru clase
Iar noi mereu râdeam de ea
C-a făcut patru ani pe-a-ntâia.
Citea,scria, dar cum putea.
Opaiţu ce-atârna la grindă
Şi teara de ţesut,n-o voi uita
Nici focul ce trosnea nervos în sobă
În serile cu frig şi vreme rea.
Nici şezetorile din pragul
serii
Când se-adunau vecinele la noi
Impledind firul tors,cu mâini zbârcite
Şi depănând poveşti despre strigoi.
Le ascultam,cu gurile căscate
Puneam o întrebare când şi când,
Mă fermecau şi mâinile muncite
Şi vorba ardelenească cu-al ei cânt.
Cu ochii minţii răscolesc
trecutul,
Iar amintirile mă copleşesc
Le las să iasă,una câte una,
Şi-acuma noapte bună vă doresc!!!
Lucica Forfotă 25-11-2014.
Murau Austria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu