Când ești iubit……de Florin Otrocol

când ești iubit ……

suferi mai mult
și-ți riști singurătatea,
o agonie în tumult
îți vrea seninătatea;                             

…
iți calci pe gând

fugind de adevăruri,
ești anonim intrat în rândul
și vidul dintre hăuri.

… devii captiv,
închizi iubirea-n tine,
un refugiat fără motiv
pe-altarului ruine;

… te simți tentat
să-ți pui păcatele-n priviri,
îi faci pudorii atent,
schizofrenie-n pipăiri.

… un abandon
te prinde-n toată ființa
și inimii îi dau ordon
să încerce pocăința;

… primești un sens,                        

o șansă la iubire,
în tine crește un intens
și-un drept la răstignire.

… devii neant,
și-i dai neantului conștiință,
conștiința ta e un amant,
carnalul din dorință;

… suferi mai mult
și totul se destramă,
iubirii riști să-i fac un cult,
și rolul tău din dramă ...

  de   Florin Otrocol

Călător de Camelia Cristea

Călător

Sunt firul de lumină ce caută mereu

Credința și iubirea, pe Bunul Dumnezeu,

Sunt flacără plăpândă ce ard necontenit

Să înțeleg tot rostul, de unde am venit…

Sunt țipătul tăcerii și aripa în zbor

Ce caută văzduhul și cerul făr 'de nor,

Sunt inima străpunsă de doruri și dureri

Mă încred în veșnicie, mă înălțime de nicăieri!

Sunt ploaia care bate necontenit în geam

Și frunza ce se prinde, din mugur pe un ram,

Sunt simplu o vioară, o strună și baladă,

Poetul răvășit, cântând colțul de stradă ...

Sunt gândul plin de maci și odă bucuriei,

Un câmp în plină floare, când îmi privesc copii

Sunt rodul toamnei mele ce trebuie culege via,

O față plăpândă ce învață dărnicia.

Sun un cocor-săgeată în cerul meu de vise,

Când toate cele spuse nu sunt și intezise

Sunt mamă și bunică, un pom și poate floare

Spre sufletul frumos, îmi fac mereu cărare.

Sunt cel mai mic în toate, dar vreau frumos să cresc,

Să învăț să prind lumina și-apoi so dăruiesc

Sunt un penel ce-și scrie din suflet armonii

Când viață se compune din multe bucurii ...

Sunt un cireș în floare și lacrima durută

Iubirea unei Toamne, ce a rămas pieduta ...

Ecoul primăverii și apa de izvor,

În lumea acestei mari sunt simplu călător ...

Camelia Cristea

 

Intinerire de Anatol Covali

 

Intinerire

 

Fântânã-adâncã-n mine-i poezia

purtând rãcoare-n apa-i de cleștar,

pe care când o beau dobândesc har

și simt vibrând în mine armonia.

 

În codrul legendar ce o-nconjoarã

colind și sunt extrem de fericit

când reușesc o clipă sã imit

cântecul lui ce-l știu pe dinafară.

 

Și cât de mare-îmi este bucuria

când sufletul meu trist țâșnește iar

din labirint și ca un nou Icar

viseazã sã sãrute veșnicia.

 

În brațe-l ia frumoasă-mi stea polară,

îl mângâie ca pe un drag iubit

și trupu-atunci mi-l simt întinerit

de-a poeziei mele primăvară.

de Anatol Covali

 

Toamnă care... de Irina Alexandrescu

Toamnă care...

 

toamnă galbenă - albastră , cu copacii foc arzând ...

dă-mi gutuile-n fereastră peste pașii mei mergând .

toamnă de adus aminte, adă-mi timpul ,înger sfânt ,

peste aripi îmblânzite,, cazi cu soare...pe pământ !

 

toamnă,dă-mi o mare sură peste cordul meu deschis,

să te vreau peste măsură ! să te strâng în paradis !

toamnă, de o vreme-n-coace, iernile-mi sunt adâncimi ...

"galbenă -mi" suflet ce zace! dă-mi triada din treimi!

 

toamnă , Doamnă amăruie, care plângi cu ploi frumoase

cântă-mi roșu o gutuie, fă -mi zabralnic, lumi întoarse !

toamnă care-mi ești a brumă , peste rânduri scrise-acum,

dă-mi iubirea pentru huma și durerea, Sfânta-n DRUM!

 

Irina Alexandrescu

Arlechino de Tamara Gorincioi

Arlechino

Decât păpuşă într-un teatru prost, tentat de libido,

Prefer să fiu soră cu toamna în ritmuri de tango.

De astăzi voi zâmbi cum arlechino aplauze cerşeşte,

Spunând păpuşilor din cârpă că totusi le iubeşte.

Te las marionetă jonglat de-actriţe despuiate

Ce îţi vor scrie versuri fără noimă şi laude deşarte.

De astăzi ies din rol dintr-un spectacol gratuit,

Cu-n păpușar dement, care se vrea de toţi iubit.

E-o piesă fără cheie, cu saltimbanci şi primadone,

Ce-şi joacă rolul prost de amatori, mizând pe clone.

Cortina e lăsată, actorii cerşesc aplaude în sală,

Dar spectatorii au plecat şi loja cu eroi e goală.

Tamara Gorincioi