marți, 14 aprilie 2015

Ecou de suflet de Ion Apostu


Ecou de suflet


Zilele purced prea greu, nopţile mă sting de dor,
Depărtarea-şi pierde vocea, curge-o rană de ecou.
Mi-aş trimite-n astă noapte sufletul meu, călător,
Să-mi aducă veşti când luna are chipul de crai-nou.

Şi de-aş şti că te-ntâlneşte într-un colţ de feerie,
L-aş trimite-ngenuncheat, tu să mi-l cuprinzi uşor.
Să-l alinţi cum ştii mai bine şi-n parfum de iasomie
Să mi-l găzduieşti o noapte, găseşti tu...un locuşor.

Dac-aş şti că te zăreşte pe un colţ de bancă, stând,
Sub magnoli cu albe flori sau mai roşii decât focul,
L-aş trimite lângă tine să-l săruţi cât poţi de blând
Şi să-l ţii măcar o noapte, undeva...găseşti tu locul!

Dac-aş şti că poate-ajunge şi de-o fi să fii... culcată,
Pune-l-aş la geam să bată sau să strige al tău nume.
De nu vei vrea să-i răspunzi, nu-l va opri vreo lăcată
Să dea buzna-n toiul nopţii ca un hoţ...ca la nelume.

L-aş trimite cu tot dragul, steie-o noapte-n locul meu,
Iar eu să-mi ascund plânsoarea-ntr-o batistă de linou.
Ştiu, nu va putea să vină, dar poate-un zbor de alizeu,
Va purta plânsul de suflet sau răni curgânde de ecou.



Ion Apostu - 01.04.2015


Stiu de Camelia Cristea

Știu...

Nu sunt vraci, dar știu descântec,
Din iubire și din cântec
Știu a pune mir pe rană,
Cum pui floarea la icoană!

Știu ce-i plânsul și durerea
Și ce rost are tăcerea...,
Pasul vorbelor deșarte
A călcat pe trup de șarpe...!

Din petalele de culori,
Eu fac simplu sărbători,
Iar din roua dimineții
Văd cum beau mereu poeții!

Privesc iarba cum tresare
La un răsărit de soare
Și cum vântul o sărută,
Fericirea asta-i mută!

Caut liniștea-n biserici
Și îi rog mereu pe sfinți,
Vindecare să ne dea
Doctorii fără arginți... 

(Cosma și Damian etc...)!
Strig în mine cu putere,
Când mă strânge o durere,
Lacrima nu-mi e străină...,
Îmi mai spală câte-o vină!

Întind brațele pe cruce
Și-n piroane doar păcate,
Cerul raiului din mine
Vrea doar flori nevinovate...!


Uneori mă prinde teama,
Când risipa mă pândește
Și-o lovesc cu busuioc
Crede..., că ar fi un clește...!
–--------------------------
Reașez ca-n pazel gândul
Și îl scald în ploi de soare,
În penel pun cer albastru
Să scriu simplu: Sărbătoare....!

Camelia Cristea

Te voi iubi de Nicola Popescu

Te voi iubi


Te voi iubi și viitoarea primăvară
când merii timid vor înflorii iară,
pândind păsările ce pleacă...
nimic vraja să ne-o desfacă.


Te voi iubi candid cu cascadele
ce după o viață le-am regăsit,
în noi când dulce șipotesc apele
pe tărâmul ce destinul ne-a dăruit.


Te voi iubi asemeni vulturilor
rotindu-mă pe-naltele piscuri,
înfruntând diafana față a norilor
renăscând prin tainice abisuri.


Și mă voi face foc din al inimii foc
și îmi vor crește aripi din iubire,
roșii precum al trandafirului boboc
pentru tine ce-mi sădești fericire.


Și te voi iubi și dincolo de viață
cu iubirea ce face și desface ,
ascultând doar a inimii povață
cu noi doi și trăirile dionisiace.



Nicola Popescu

Langa lacrima ....de Ana Podaru

Lângă lacrimă e dor,
lângă inimă-i durere,
din iubire clipe mor
suflet trist fără putere,

după soare vine nor
plouă picuri mari pe viață,
dup-o noapte de amor
stelele se pierd în ceață

timpul este trădător
pleacă iute fără milă,
vântul ți-a rămas dator
rescriind aceeași filă

mâini aleargă-n așternut
căutând un trup plecat,
din mireasma s-a pierdut
și tăcerea s-a lăsat,

la fereastră raze trec
disperat se-agață-n geam ,
iar privirile petrec
frunza ce-a căzut din ram,

pasul lasă urme reci
pe potecile pustii,
în priviri izvoare seci
storc esențele târzii

dorul s-ar opri din mers,
foc în drum și jar ar pune
și-ar rescrie-același vers
lâng-o stea ce nu apune,

două păsări ciripesc
prin magnolia-nflorită,
șoapte-n minte răscolesc
torturând clipa pierdută,

zorii zilei trag de stele
să le rupă-mbrăţişarea
roua deapănă mărgele,
noaptea-și tremură plecarea,

silueta-n ceaţă piere,
umbra nopții-n minte-apasă,
gustul dulce-acum e fiere
și mătasea răcoroasă,

vibrând timpul în iubire
ca un glas de clopot sacru,
un ecou spre nemurire,
drama vieții, scena, teatru.

 Ana Podaru

Miracolele vietii de Vasile Neagu-Scânteianu


Miracolele vieţii

Miracolele vieţii se nasc de ai credinţă,
Puterea de-a lupta şi de-a spera la greu,
De-a nu îngenunchia când eşti în suferinţă-
Decât la vreo icoană,să-L rogi pe D-zeu!


Există o măsură şi-o vreme pentru toate
Să se-mplinească tainic,cum le e scrisul sorţii;
Dar sunt şi îndoieli când crezi că nu se poate-
Şi-ţi rătăceşti cărarea prin labirintul nopţii!


Dacă există visul ce-l ţii ascuns în tine
Pe care câte-odată cu gândul îl răsfoi,
Dar ţi-l hrăneşti cu lacrimi în nopţile senine-
Şi-n zilele ploioase ţi-l laşi spălat de ploi...


De mergi cu sacrificiul şi chinul pân' la capăt
Şi-nveţi,în tine însuţi,să nu te mai îndoi,
Atunci vine-mplinirea,speranţele îţi scapăt-
Şi urci a vieţii trepte şi scapi şi de nevoi!


Îţi uiţi şi labirintul prin care te-ai zbătut,
Ce se-mpletea în tine cum lujerul pe-un par,
Căci amintirea lui rămâne în trecut-
Şi poţi primi lumina în suflet ca un har!


Şi de există încă enigme şi-ntrebări
La care n-ai răspuns, să te-nsenini deplin,
Miracolull ascunde în el nişte mirări-
Zâmbeşte şi tăieşte şi visul cel senin!



Vasile Neagu-Scânteianu

Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : Radio Station Links: 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream