Nelinisti de Costache Năstase

N E L I N I Ş T I

Purtăm cu noi deprinderi ancestrale

Şi care ies la suprafaţă uneori

Ele, venind din neguri abisale,

Aduc nelinişti şi ne dau fiori.

Ne intrebăm cuprinşi de-ngrijorare

De n-a dat lupul iama printre oi,

De poarta mai rezistă-n balamale

Sau vom rămâne-n pragul iernii - goi.

Poate că urmele lăsate pe pământ

Nu sunt destul de clare şi adânci

Poate zidirea se va risipi în vânt,

Sau poate n-am lăsat ce trebuia la prunci.

Copii noştri oare se vor descurca

În lupta grea a vieţii, cea fără îndurare

Primedii neştiute nu-i pândesc cumva

Dar oare avem bani de-nmormântare ?

Purtăm cu noi deprinderi ancestrale

Pitite undeva-n subconştient

Atavice bagaje personale

Aduse din trecut până-n prezent.

Autor Costache Năstase 18.02.2015

Secretul unei iubiri adevarate de Anna Nora Rotaru

SECRETUL UNEI IUBIRII ADEVĂRATE

Te-am așezat pe-un plai sub un stejar,IUBIRE...
Să-mi stai la umbra lui,să mi te odihnești,
Căci vor veni în valuri clipele-n rătăcire,
Să mi te smulgă și să nu știi cum să le-oprești!

Vor încerca să tragă de pe tine rufe-sentimente,
Să te dezgolească de tot ce mai de preț ai adunat,
Lăsând pe trupul tău firav adâncile amprente
Ale obscenității,ce-ți vrea veșmântul destrămat!

Te voi păzi însă,cu dinți și gheare-nversunata,
De mâinile mânjite-a fiecăruia de rând muritor,
Ce din nimicnicie-ar vrea să te-aibă capturată,
Doar sclava lui să-i fii,iar el stăpân devastator!

Tu ești numai a mea,IUBIRE,sufletului meu un dar sublim!
Să-ngenunchez cu tine vreau și să-ți aprind focul cu amnar,
Lăsându-ne apoi cu jurământ,în voia sorții dictată de destin,
Să ne topim în piatra de căpătâi,la umbra bătrânului stejar!

Și de vreodată,vreun trecător,va putea piatra s-o stoarcă,
Să-i soarbă picătura,c-atunci doar va simți precum simt eu!
IUBIREA sacră va cunoaște,apoi plecând,fără să se-ntoarca,
Cu jurământ pe piatră,va duce celor ce iubesc secretul meu !

 NORA 

........... de Lucian Hisu

Ninge pe cărarea dintre sud şi nord

Ca o întâmplare, ca un vis prezis,

Ca prim-ajutor la atac de cord,

Ca o operare pe suflet deschis.

Ninge să-mi îngroape drumul înspre tine,

Ca un dangăt lung de clopot sedus,

Ca o contemplare de zile senine,

Ca o veselie între vest şi-apus.

Ninge arogant dintr-un cer nescris,

Orgasmatic ninge între amândoi.

Ninge parcă iarna acum s-a decis

Să îngheţe drumul dintre est şi noi.

După iarna asta vine-o primăvară

Când o să ne ningă cu râuri de flori.

Selenar veni-voi într-un fapt de seară

Sburător să-ţi fiu, să mă înfiori.

Şi, nestinsa mea, vom fugi spre vară

Să ne rătăcim prin frunzişul crud,

Să îţi fiu cuvântul pentru-ntâia oară,

Stea ca să îmi fii, călărind spre sud.

Şi-o să ne-ntrupăm pe alte meleaguri

Sub ninsori de flori căzute-ntr-o geană,

Unde răsări-vom, veacuri după veacuri,

Eu la tine-n ochi, tu la mine-n rana.

 Lucian  Hisu  Alba Iulia 14.02.2015

Regal de Anatol Covali

Regal

Eşti un regal pe care-a mea iubire

pentru c-am fost statornic mi l-a dat.

De la-nceput în mine-ai luminat,

dând chiar şi umbrei mele strãlucire.

De când te ştiu trãiesc o altã viaţã,

am cãpãtat în toate rost şi sens,

de fericire sufletul mi-e dens,

iar inima nu mai e sloi de gheaţã.

Nu aş greşi deloc dacã-Împlinire

ţi-aş spune, fiindcã-n rod m-ai transformat.

Prin tine-al meu destin a respirat,

în zborul pe-nãlţimi, din nemurire.

Mi-ai risipit a îndoielii ceaţã,

mi-ai arãtat cum pot trãi intens

şi-arzând în mine ca un rug imens

mã faci sã par eternã dimineaţã.

Anatol Covali

Scrie-n cartea vieţii de Maria Calinescu

Scrie-n cartea vieţii

Deschide cartea vieţii-n cânt de rugăciune,
Deschide, și rescrie cu dor și cu suspine
Ceea ce nici visul nu-mi mai dă în noapte
Tăcere este tot, și , doar, pustiu de șoapte.

Deschide, dă o filă, dar prima, ea să fie
Și din iubirea-ți mare, tu scrie-o melodie.
În murmur fără nume alintă-mă cu dor,
Gând purtat spre tine, m-ajută să nu mor.

Dă altă albă filă și ia-o de la capăt, scrie,
Promite-mi să reveii, trimite-mi o sosie,
Din lumea de întuneric cu sufletele moarte
Și scrie-a ta iubire, în a inimii, carte.

Dă filă după filă și nu uita, te rog, acum
Aminte să-ți aduci de tot ce azi e scrum,
Pe drumul nisipos tu desenează flori,
Din ochii tăi, culoarea, așterne-o peste zori.

Coboară ne'ncetat, gândului fă-mi parte
Și scrie ne'ntrerupt, umple-a noastră carte.
Și de, va fi citită, când îngeri vom fi doi,
S-o şti, iubirea sacră, ascund... acele foi.

   Calinescu  Maria 

Pustiu de alinare de Ion Apostu

Pustiu de alinare

Te-ai risipit ca noaptea ce pleacă ziua-n zori,

În urma ta o umbră de clipă zbuciumată.

Să îmi aşezi în pagini, ţi-am spus adeseori,

Dorinţa ca prefaţă, chiar dacă-i o…erată!

Ca valul ce sărută, din fugă, ţărmul trist,

Iubind peste măsură, te-ai risipit în larg.

Mi te-a furat oceanul, mereu antagonist,

Făcându-te regina albastrului prelarg.

Te-ai rătăcit ca ziua când bolta străluceşte,

Ca norul dus, de vânt, prin colţuri cardinale.

Răpită de crepuscul, pe unde el crăieşte,

Te-ai dus să fii stăpână pe timpuri siderale.

Ca firul de nisip dintr-o clepsidră spartă,

Te-ai risipit cu voie prin dune arămii.

Deşertul te-a furat făcându-te consoartă,

Speranţe nu mai am, vreodată, să-mi mai fii.

Te-ai rătăcit de mine şi eu m-am rătăcit,

Străinele cărări mă-ndeamnă spre uitare.

Îmi voi purta pe umeri destinul amăgit,

Îmi voi purta şi dorul pustiu de alinare.

Ion Apostu – 18.02.2015

Atunci cand ti-este dor de Ana Podaru

Atunci când ți-este dor

Atunci când ți-este dor, respiră-mă ușor 

Din roua dimineții ce-ți răcorește buza 

Ce s-a uscat de-amarul privitului în gol 

Suflând din pumni iubire ,dorind s-ațâțe spuza 

De nu mă vezi în umbra copacului în floare 

Mă caută în raza ce-ți mângâie obrazul, 

De mă zărești de mână cu steaua căzătoare 

Mă caută pe-un țărm ...ascult doinind talazul 

Atunci când vântul geme și risipește briza 

Eu te zăresc în toate și ochii perle-mi scapă 

Te-apleacă dimineața ,căci te-am pictat pe pânza 

Nisipului udat , condei de gene-n pleoapă 

De mă zărești pe crinul grădinilor de vară 

Sunt fluture, mireasmă, sau numai amintire... 

Când stelele și luna stau la taclale-n seară, 

Mă caută în vise prin gânduri efemere

.Ana Podaru

Ferestre deschise de Camelia Cristea

Ferestre deschise

M-am regăsit în rugul de cuvinte,

În versul ce acum se scrie,

În rodul toamnelor bogate

Și în ciorchinul copt din vie.

Visez să zbor dincolo de mine,

Să - alung tăcerile ce-au plăns 

Făcând pârâuri mult prea repezi

În stânca nopților din munti.

Iar ochii sufletului or să vadă

Când se deschid ferestre-n zori

Să intre iar lumina nudă

Ca-n rai ninsorile de flori.

De nu-nțeleg cuvintele și lumea

Când unde reci revarsă un fior,

Pe înger o să-l chem în rugă

Să-mi dea surâs descătușat de nor.

Culorile le iau din curcubee

Frânturi de nuanțe din eternitate

Le croșetez pe tivul vieții mele

Și-apoi în dar vi le trimit pe toate.

Februarie 2014

Camelia  Cristea  

Sfarsit de drum de Vasile Tudorache

Sfârşit de drum

Între cer şi pământ se aşterne uitarea
Iar frunze ce cad îmi astupă cărarea
Căci frunzele cad şi oamenii mor
Dar toate copile la timpul lor

Când mergi pe al tău drum să ai bunătate
Şi nu privi în urmă e ceaţă şi noapte
În urmă a gale bunicul mergea
Pe drumul de toamnă povară ducea

Şi frunzele cad şi oamenii mor
Dar toate nepoate la timpul lor

Şi am mers cu bunicul jumătate din viaţă
Pe drumul cu frunze şi plin de verdeaţă

Cu vocea sa blândă vădit obosit
Îmi spuse:
- Copile al meu, s-a sfârşit

Eu merg mai departe pe drumul de flori
În faţă am soare în spate vin nori

Şi acum aud vocea bunicului meu:

- Să știi măi copile că drumul e greu
căci frunzele cad şi oamenii mor
dar toate sunt date la timpul lor

Vasile Tudorache.

De dragoste de Costache Nastase

DE DRAGOSTE

Indiferenţa ta mă doare

Mai mult decât orice ocară,

Că sunt un nimeni mi se pare,

Că nu am loc în primăvară.

Şi nu e drept, că împreună

Am pregătit venirea ei

Dacă-ntre noi, norii s-adună

Nu vor mai fi nici ghiocei.

Şi ce-aş mai putea face eu

Cu zilele de primăvară

Fără surâsul dulce-al tău,

Fără privirea ta cea clară ?

Sincer să fiu, eu nici nu cred

Ca primăvara va veni

Cât sentimentul îti e şubred,

Şi tu nu mă vei iubi.

Nu vreau să trec încă o iarnă

Prea am dorit să se termine,

Vreau împăcarea să se-aştearnă,

Vreau primăvara, dar cu tine.

Autor Costache Nastase 16.02.2015

Zice-se de Ovidiu Vasile

Zice-se

Zice că Sfântul Soare amar ne pârjoleste,

Zice să iesi la aer când nu-l poţi respira

Şi despre iarba verde că nu mai ştie-a creşte,

Că apa-i poluată şi nu se poate bea.

Zice că pruncii astăzi nici nu mai ştiu ce-i jocul,

Despre pădure zice că trebuie tăiată,

Că oameni cu topoare vor să sfinţească locul,

Ca să-şi parcheze vise în zona asfaltată.

Se zice despre păsări ca nu mai ştiu să zboare,

Despre pământ se zice că tremură sub noi,

Că azi mâine pieri-va tot peştele din mare

Şi lupta pentru pace e cel mai sfânt razboi.

Se zice că virtutea e cel mai mare viciu,

Se zice că sistemul nu-i chiar perfect, da-i bun,

Iar societăţii tale-i vei face un serviciu,

Dacă nu-i spui in faţă nebunului nebun.

Mai zice-se că mâine e ziua mult visată

Şi zice că de astăzi să procuram bilete,

Cât mai in faţă zice, oferta-i limitată

Şi riscuri nu există, există doar regrete.

Ovidiu Vasile

Un taran catre alesi de - Sandu Cătinean

Un țăran, către aleși

Acuma că ne-ați despuiat și ne-ați vândut către streini
iar Țara noastră-ați confiscat și ne tratați ca și pe câini
acuma vreau să spun ce simt când văd că nu vă săturați
și din stăpâni ai Țării-acestea la Occident suntem argați !

Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nrămam de sărbători
iar voi ni le-ați făcut cadâne prin case pline de orori ;
feciorii dragi și nalți ca brazii acum sunt vite de povară
și robotesc prin lumea largă de parcă nu au loc în Țară ;

Femeile ne stau ciopor și-s duse în Apus drept sclave
iar peste câmp scaieții goi hrănesc doar vitele bolnave ;
iar noi, țărani din tată-n fiu, care hrăneam cândva popoare
privim la lună uneori, neputincioși, cum Ţara moare…

Iar voi ?…tot voi veniți la sate, din patru-n patru ani smeriți
și ne priviți cu milă mare, dar pentru voturi ne mințiți
și ne promiteți mângâiere și viață plină de huzur
dar după ce luați puterea, de-ai noști țărani, vă doare-n cur…

Decât al Țării grâu curat să-l plămădim în pâine caldă
mai bine adunați arginți, iar Țara poate să și ardă…
iar hrana ne-o aduc streinii în vase bine ambalate
şi din avutul nostru dacic, aceștia și-au făcut palate…

Iar noi răbdăm și ne hrănim, cu guma lor de mestecat
că se topeau de ciudă toți, când noi mâncam doar grâu curat…
și ne-nțolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi
mai bine am muri-n țărână, cum am venit pe lume…goi !…

Că umiliți suntem acuma de parcă noi suntem streini
iar Țara asta-I raiul vostru, aleși nemernici și haini…
Iar voi copii din mame reci și tați ce nu v-au alintat
voi nu vedeți cum arde Țara, că nu mai e nici de furat ?…

Că ne-ați furat tot ce-am avut și ce-am muncit de generații
și din țărani și oameni demni, suntem mai rău decât argații…
Acum că ne-a ajuns cuțitul, din rărunchi și pân la gât
Eu, țăran și fiu din țarini, vă voi spune doar atât :

Dați-ne ”napoi argintul, aurul și ce-ți furat
și ne-om face noi ”palatul” pe un vârf de deal curat
dați-ne ”napoi trecutul și țărani ce-ați îngropat
și ne-om face iarăși viața, chiar de n-om avea ”palat”

dați-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost cândva
și plecați în lumea largă ... că noi nu v-om căuta...

“Cel ce vine din brazi” - Sandu Cătinean din Bonţida

Fulg de nea de Ileana Cornelia Neaga

FULG DE NEA

Fiecare fulg de nea

Dulce șoaptă de a ta

Amară, lacrima mea

Azur gând, trimis de-o stea!

Lacrima, șoapta și gândul

Pe-nserat le poartă vântul

Pe a valurilor undă...

Ce emoție profundă!

Fiecare fulg de nea

Alb fluture de mătasă

Ce la fete-mpodobea

Rochie fină de mireasă!

Fiecare fulg de nea

Era viers de poezie

Ori steluță argintie,

Vreun înger ce lăcrima

Fiecare fulg de nea,

Ușor puf de păpădie

Într-o seară de magie

Inima el mi-o topea!

Ileana Cornelia Neaga

player radio

ATENTIE ! Pentru ca playerul sa functioneze, trebuie sa aveti instalat playerul VLC media player pe calculatorul vostru! VLC media player este gratuit si poate fi descarcat de pe siteul oficial: http://videolan.org....

Un geam de Franko Sicra

Un geam...

Un geam... o sticlă lipsită de viaţă, 

Un petec străveziu si fără glas, 

Rece... sau fierbinte câteodată, 

Dar... tu eşti singurul ce mi-a rămas.

Prin trupul tău... străbat mereu cu gândul, 

Privesc în lungul vieţii ce-a trecut, 

Rememorez şi clipa şi momentul,

A unor zile care le-am avut .

În paginile tale citeam al clipei dor, 

Tu imi scăldai un suflet pierdut prin amintiri, 

Plângeam ...râdeam... te îmbrăcam cu lacrime din zor, 

Şi până noaptea îşi sfârşea în dimineţi a ei plimbări.

Mi-am scris în cartea ta... o viaţă... o trăire, 

Pe coala ta... mi-am aşternut dorinţe... vise... 

Semnate-n lacrimi...le-am trimis în nemurire, 

Sau ...le-am ascuns în suflet...în culise?

Franko Sicra 

Ravenna

Ochiul din mine de Carmen Simion

OCHIUL DIN MINE

Motto:

”Dacă aş avea două inimi, una aş vrea să gândească.”...Grigore Vieru

mi-am împreunat mâinile

între cercuri trasate

cu clipe de nostalgie,

apoi am plimbat sentimente

printre petale de vis

pe care mi-ai pictat diminețile

în eternitatea iubirii...

te zăresc 

valsând 

dincolo de linia orizontului,

unde un curcubeu îmi străbate distanța

cu adâncul din suflet,

pășesc pe o dreaptă

dintre două puncte... cardinale

și, la umbră de amintiri,

regret că n-am și două inimi...

Carmen Simion 

Eterne nostalgii

Viata e o poveste de Hrisostom Filipescu

“Viața este o simfonie cântată cu toate notele gamei,
și cu cele de sus și cu cele de jos. Altfel nu ar avea farmec.
Nu există lucru care să nu se rezolve într-un fel sau altul.
Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi,
dar se cuvine trăită privind înainte !
Orice rană se va vindeca mai devreme sau mai târziu. 

Important este să o cureți bine,
să o privești și să o atingi cu grijă.
Nu este nevoie să îți plângi de milă.
Dumnezeu nu are nevoie de plângăcioși, ci de curajoși.
La sfârșit primesc cununa luptătorii, nu dezertorii.
Până în ultima secundă din ultima zi se pot întâmpla oricând minuni.
Vezi-le! Crezi în ele!
Există fericire, există seninătate!
Iubirea este mai dulce decât viaţa şi mai tare decât moartea.
Iubirea este un cântec ce mulți îl cântă des,
dar nu la toți are același înțeles, ritm, tonalitate.
Ziua de astăzi o înveșmântez în sărbătoare și trag cerul peste mine.
Restul e poveste…”
Hrisostom Filipescu

Spune-mi de Atena Ivanovici

SPUNE-MI

Îmi spuneai că nopţile ni se varsă în suflete

Încet, una câte una, ne umplu mările

Ne scaldă valurile, ne freamătă furtunile

Ne întunecă cerul şi ne vindecă tăcerile.

Îmi spuneai că secundele tac când eşti cu mine

Poate tic tac am zis eu, şi încă o clipă s-a stins

Aşteptând să fie inălţată la rang de amintire

Dar nu a fost decât o carte fără cuprins.

Îmi spuneai că ai vrea să mă cobori cât mai jos

Ca să putem apoi urca împreună

Mai sus decât înălţimea visurilor noastre

Îţi spuneam. Doar ia-mă de mână.

Atena Ivanovici

Iti amintesti de Ghitescu Lamureanu Elena

îți amintești?

marea la țărm,îți amintești ,atunci 

de pleoapa timpului spărgea safire, 

păsări se tânguiau cu scâncete de prunci 

și poleiți de-a lunii strălucire, 

lângă un foc cu flacăra înflorită, 

tu m-ai atins cât îmi părea să fie, 

sărutul tău pe fruntea aburită, 

desprins din ritualuri de magie. 

semne de forță mi-ai pătruns în șoapte, 

veșmintele de spuma mării-albite, 

ți-am fost mireasă și-am ieșit din noapte 

c-o stea în frunte,ți-amintești iubite?

Ghitescu Lamureanu  Elena 

Cer timpului de Corina Mihaela Soare

Cer timpului un bob zăbavă

Să nu-mi dea vise să iubesc mai mult,

Și fiecare zi uitată

S-o-ntorc de-a latul spre cuvânt.

Nu vreau să îmi găsesc vreo vină,

Și nici un vers ce nu se potrivește,

Mi-e dor să te cuprind în minte

Și tu ești cel ce mă oprește.

Luminile s-au stins de-asupra

Nu văd să scriu, nici rima s-o împerechez,

Mi-e greu din nou să termin stofa,

Departe ești de gândul meu.

Suflet hoinar rămân și azi,

Până final voi deveni,

Nu știu ce titlu voi avea,

Dar nu-i sfârșit în poezii.

15.02.2015

Corina Mihaela Soare

Sa ne iubim femeie de Ion Apostu

                                                                             

        Să ne iubim, femeie

Apăsătoare-i noaptea aceasta fără tine
Nici ziua nu e timpul să fiu mai fericit,
Cuvintele frumoase mai rare-s şi puţine,
De teamă mă-nfior că nu mai sunt iubit.

Ne naştem împreună, odată, dimineaţa,
Murim de dor fierbinte în fiecare seară.
Şi-arată cerul chipul, şi-arată senineaţa,
Iubirea-ncepe dulce, se stinge trist, amară.

Tânjim dup-o idilă ca macul după soare
Plăpânzi ca o mimoză ne devenim granit,
Nu ştim să oblojim o rană de plânsoare,
Nu ştim la ce sunt bune pomezi de aconit.

Ne otrăvim cu gânduri, uităm de-ncredere,
Sălăşluim aiurea, pe urmă ne trezim,
Ne vom supune iară la trist-purcedere
Cu un destin voit pe drumul anonim.

Iubim doar într-o doară, uitării... liber frâu,
Ne-nchipuim că timpul ne va uita, greşit!
Noi suntem trecători, izvoru-i pentru râu,
Ne-aşteaptă trist-finalul, deja e hămesit.

Să ne iubim salcâmii şi ,,plopii fără soţ'',
Să ne iubim femeie, ţi-am spus de-atâtea ori !
Nu te încrede-n timp, căci timpu-i mare hoţ,
Nu ne mai dă o viaţă ca bulbilor de flori... 

Ion Apostu - 14.02.2015

Oficiere de Anatol Covali

Oficiere

Inima mea e o superbã lirã

pe care cântã sufletu-mi orfeu

tot ce aude-atunci când Dumnezeu

în infinit prin infinit respirã.

De-aceea nu-s în armonii stridenţe

şi în culori e al luminii dens,

pentru aceasta verbele au sens,

iar gândurile mele-s chintesenţe.

Fiinţa mea necontenit aspirã

sã fie-n orice clipã prometeu.

În vise şi speranţe cânt mereu,

fãrã sã-mi pese cine mã admirã.

Vreau sã rãmânã-n urma mea esenţe

dintr-un final bogat ce-a ars intens,

când dorul de-mpliniri a fost imens

şi când odãjdii am fãcut din zdrenţe.

Pasiune de Carmen Rodica Norocea

Pasiune 

Te iubesc cum îmi iubesc viața

Tu esti oxigenul, apa, lumina

Esti inima ce bate într-una 

Esti pământul și pașii mei ești 

Zile și nopți bătătoresc

Cu tine în gând ,dar nu te pot 

Nu te pot opri ,nu îmi aparții

Deși sufletul meu te simte 

Atât de aproape și suferă în tăcere,

Pentru un simplu motiv

Că te iubește .

Dar nu vei afla niciodată,

Suntem din lumi diferite

Și mult prea departe în timp,

Iar clipa fără tine e o eternitate. 

Ochii mei și ei te iubesc

Așa cum iubesc lumina

Dar numai ei știu câte lacrimi 

Ascund fără să le pot opri .

Atunci când imi vorbesti 

Traiesc o lume de povești.

Un ireal frumos , dar ce păcat 

Nimic mai mult ,nimic n-a fost fost 

Poveștile se nasc și mor 

Cu același început

A fost cândva......

Carmen  Rodica  Norocea 

Tu , stea cazatoare de Ana Podaru

Tu, stea căzătoare...

Fărâmă de astru căzut la picioare,

sub paşii grei geme şi-n tină se-afundă,

ecou de visare pe-a timpului undă

se pierde ţipând ...e-a morţii chemare.

Molatic izvor ce curge din suflet

prin riduri săpate pe frunţi obosite,

poveşti risipite prin plete cernite,

cuvinte-otrăvite în gură de sipet.

Tu, stea căzătoare ce n-aveai pereche

pe-al cerului chip zâmbindu-mi în noapte

te mătură vântu-n firidă de pleoape

şi nu mai ai suflu să-mi plângi la ureche.

Din freamăt de clopot se-aude-un oftat,

te-ngroapă pământul ,mormânt nesemnat,

prin cioburi călcâiul s-a stins resemnat,

cu sânge-nchegat ...un astru pictat

şi roiuri de muşte se luptă cu fluturi,

iar corbii se-adună să-ţi mistuie trupul,

când după icoane îţi deapănă timpul

doi îngeri căzuţi pe aripi de vânturi.

Tu, stea căzătoare lumina ai dat

privirilor triste din ochi lăcrimaţi,

acum sub potcoave de cai blestemaţi

te pierzi în deşert cu capul plecat.

Mă uit disperat dup-a ta strălucire,

din irişi doar fulger mai scapătă-n noapte,

secunde mă dor pe gânduri plecate

şi unde eşti stea ,să reverşi fericire?

Ana Podaru

Iubirea, noian de cuvinte de Maria Richi

Iubirea, noian de cuvinte

   

Iubirea e-n timpul ce trece,

Timp ce cu viaţa petrece,

În vraja nopţii se-ascunde, 

O cauţi, dar nu ştii pe unde.

Iubirea e un dor nevisat,

Iubirea-i , un ocean nesecat,

Secunda, care se scurge,

Graba când gându-o ajunge.

Se cerne timpul, sporeşte

Iubirea e în dorul, ce creşte

În piept, căldură din plin,

Şi-n cer, e semnul divin.

E-n omul ce-aşteptă-mbarcarea,

Noaptea ea îți aduce visarea,

Urechea, ce poate s-asculte

Răsunet de doină în munte.

În noapte, e cerul senin,

Liniştea, în paharul cu vin,

Nerăbdarea, ce te aprinde,

Iubirea-i, noian de cuvinte.

  de Maria Richi

Fântâni de Angelica Ioanovici

Fântâni

Și parcă regăsim niște fântâni

Săpate pe un câmp și părăsite,

Purtăm iluzii-aripi de ispite,

Doi cai fără căpestre și stăpâni.

Din apa scâteind ca o oglindă

Ne adăpăm singurătăți de seară,

Aproape că ne știm pe dinafară,

Aproape ne cântăm ca o colindă.

Foșneșc încet niște stejari bătrăni,

Suntem cumva departe de prezent,

Iar timpul este oarecum absent

Și totuși sapă uneori fântâni.

Angelica Ioanovici