Tăcerea
După atâtea vorbe ample,în
mare glas
S-a așternut pretutindeni oarbă tăcerea,
De parcă ar fi fost un fatidic parastas,
Nu o mare,minunată și vie sarbatoare.
O zi de naștere
măreață,strălucitoare,
La care se închinară rimat epigonii,
Azi e trecută iarăși temeinic în uitare,
Cum mor în toamnă suavele begonii.
Până la anul om aminti din
când în când,
Fără a citi vreodată un singuratec rând,
Când deodată vom striga în 15 ianuarie
Citiți români,iarăși este mare sărbătoare.
Volodea Gavril
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu