Cutia cu surprize
Așa e viața noastră, câteodată,
Ne joacă feste, iese din tipar,
Chiar când ne spunem că e minunată,
Iubirea ne aduce iar pe jar.
Trăiserăm o lungă perioadă
Expectativă fără de idei
Și vise zbuciumate, gelozie,
Nestăpânitul foc plin de scântei.
Nu e așa că e frumoasă viața
Când nu mai simți nimic și nu
te doare
Absența lungă-a unei ființe
dragi?
Ce bine e să dormi fără-ncetare!....
Nu e așa, nu e frumoasă viața
Decât atunci când ești cuprins de dor,
Când lacrimi care curg de fericire,
Te fac minune, cântec și izvor.
Minune de trăiri imaculate,
De versuri scrise cu creion vrăjit,
Eu sunt un râu și curg fierbinte-n tine,
Nimic nu ne oprește din iubit.
Eu sunt un cântec ce aduce dorul La cote negândite-n gândul
tău,
Eu sunt o mare și tu valul veșnic,
Nu-mi pare rău să fiu numai
al tău.
Izvorul celor mai frumoase clipe
Sufletul meu mereu îndrăgostit,
A înțeles, demult , că numai
dorul
E cea mai dulce formă de trăit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu