PROFETIE
Un rug aprins în noapte călătorea prin stele
Și-mpărtașind petale, pe brațe-mi sângera.
Poemul meu sihastru, mi-e inima în ele,
Eu cânt ca o silfidă acompaniind o stea.
Repetitiv, refrenul mă apropie cu putere
Şi sângele-mi inundă obrajii de destin…
Îmi urcă și-mi coboară în versuri pasagere
Un stih cu rimă ascunsă ce vrea să-ţi aparţin…
Să te iubesc îmi vine, sfioasa ca o rugă,
Golindu-mă de fapte,de frici şi de vedenii,
Doar ție să-ți destăinui cum îngerii asudă
În clopotul ce bate a noapte-ntre milenii…
.De-ar fi să tac, tăcerea, ți-aș dărui-o ție…
Să o adaugi mândru pe fruntea-ţi de-nţelept,
Îngemănând iubirea ca semn de profeție,
M-aș naște încă-odată să bat la tine-n piept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu