De s-ar putea
De s-ar putea să mă-nsoţesc cu zarea,
Să-i fiu aproape dintr-un pisc de munte,
Voi şti să văd şi să-nţeleg că marea
Nu-şi poartă valul, ţărmul să-l înfrunte.
Ea doar hrăneşte începutul vieţii
Sau găzduieşte astrul în abise,
Din faptul serii-n geana dimineţii,
Îi face-n unde leagăn pentru vise.
După răsfăţ, îl mână cu blândeţe
Albind tăria, zorii când anină
În piscul inundat de frumuseţe
Şi aurit cu valuri de lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu