Descantec de Tamara Gorincioi

Descântec

In viscolul crunt şi rebel de-afară, 

Devenim ce ne-a fost hărăzit.

Fraţi buni cu lupii în soartă, 

Reînviaţi în Dacia de la început.

Se reaprinde Focul Sacru pe munte,

Pe fiecare creastă şi dacică cetate.

Zamolxe ne iartă, mai dă-ne o şansă. 

Întoarce-te peste glie şi vatră.

Te invocăm cu un descântec de alb, 

Cu această zăpadă din ceruri curată.

Din marea iubire a Marelui Lup Alb,

Peste Dacia cu fulgi dantelată.

Revino Zamolxe, din albul de-afară,

Revino şi seamănă peste Dacia un rost.

Aprinde un foc ce ţara-ar cuprinde, 

Să renaştem ce odata am fost.

Tamara  Gorincioi