Dor de bunici
Mă
străbate un fior de gheață
Când mi-amintesc de bunici,
Mult aș vrea să fie-n viață,
Iară noi să fim mai mici.
Și îmi
văd bunicu-n vis,
Un bătrân, cu mustăcioară,
De la ruși venise nins,
Vărsând sânge pentru țară.
Într-o
candelă, bunica
Aprindea feștila vie,
N-avea teamă de nimica
Și ne învăța tot ce știe.
Grădinița
ei cu flori
Era Raiul pentru noi.
Doamne, cum mă înfiori!
Mi i-ai luat pe amândoi.
Obosiți
de drumul lung
Sunt bunicii fără stare,
Mi-amintesc de ei... plâng
Și... le aprind o lumânare.
8
ianuarie 2016, Ploiești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu