Hibernare
Dansand alene sau in graba
mare
Fulg dupa fulg cad intr-una din cer
Mi se topesc pe-obraji cu nepasare
Sfarsindu-si valsul bizar, efemer
Stau in ninsoare si privesc
inaltul
Cu bratele intinse catre el
Si-ncremenesc pe loc precum bazaltul
Din lava scoasa de-un vulcan rebel
Sangele mi-a inghetat demult
in vine
Vacarmul lumii departe-l alung
Si ma afund adanc-adanc in mine
Acolo unde nicicand nu ajung
Si ma golesc incet-incet de
toate
De ganduri, de tristeti si ne-mpliniri
Sunt un copac cu crengile-nclestate
Acceptand soarta fara jeluiri
E liniste si-un ger cumplit
afara
Insa nimic nu simt, mi-s ochii goi
Dar voi renaste, sper, la primavara
Plina de viata si de doruri noi
Adina Ihora Bucuresti, 17 decembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu