La multi ani de Cristinel Cristea

    

Cunosc o ființă ...

 

Zicea cineva că dacă  ne-am rezerva măcar cinci minute în fiecare zi,din timpul pe care îl folosim pentru alții,lumea ar fi plină de multimilionari.

Cunosc o ființă care,în mod nativ,instinctiv,dacă am fi să reducem la scară,tine și ea,în mînă,o lume!

Nu am cunoscut un suflet cu atitea calități și cu atîta putere de muncă,atîta imaginație și atîta bunătate,nu în ultimul rînd.

Am cunoscut-o în copilărie și mă uitam,pe atunci,de jos în sus,atît practic cit și spiritual..Spiritual,credeți-mă că o fac și acum.

În drumul ei s-a abătut uneori,furtuna,valuri mari  au venit din fată,dar a trecut peste ele alaturi de ființele dragi de lîngă ea,care au ținut-o în picioare cu dragostea lor,iar ea,prin puterea ei imensa de a lupta.

Miinile ei maiastre își întindeau vraja,la început,asupra citorva ființe norocoase.

Acum se bucura de prezenta ei.nu zeci,nu sute,ci poate mii de ființe,prin bunătatea și spiritul ei de a împărtăși ce e bun oamenilor.

Cunosc o ființă care ajunge să spună ,poate,în fiecare seară,după atîta trudă și zbatere în folosul celorlalți;Și acum să văd ce pot face pentru mine!..

Și poate de multe ori  adoarme spunindu-și,trudită,că o să vădă mîine  ce vă putea face pentru ea.

Tot acest tablou vă amintește;oare,de cineva anume?

Ce mai faceți dumneavoastră,doamna Gabriela Rauca,atunci cînd nu țineți în echilibru axul lumii?

Sunt fericit  să cunosc pe cineva care face atîta bine oamenilor construindu-și,treapta cu treapta;scara către Cer!

Mii de mulțumiri și la mulți ani,Gabriela,tie și ființelor frumoase și bune care iți sunt aproape!

 Cu pamblica alba pe cap tu veneai,

Cintind de pe drumul de scoală

Și mama și tata,la poarta-i vedeai

Și pom de Crăciun cu beteală.

 

Și frate și camera ta ca de vis,

Pe deal te-așteptau trandafirii

și,totuși fugeai dintr-un timp interzis,

Dind curs,ne-ndoielnic,iubirii.

 

lăsai linga poartă părinți minunați

Și-un frate privind cu tristețe,

Cum pleci tu plingind,printre Munții Carpați,

Spunind ..Bun rămas,tinerețe!"

 

Departe,departe de casa cu flori

Și inimi de mama și tata,

Cu dragostea ta reușeai că să zbori,

departe-ntr-o lume ciudata.

 

Ești la un alt capăt frumos de pămint

Și versuri ce-ai scris într-o carte,

Sunt valsuri pe care dansez și mă-ncint

Și-ți spun,,La mulți ani!",de departe!

 

Cristinel Cristea

30 ianuarie 2021

La mulți ani!

 

 

Gânduri de Viorel Birtu Piraianu

Gânduri

sunt suflet despuiat

de lume, de viață, de toate

trăind în tăceri necuprinse

tresar și plâng pe fiecare rând

nimeni nu vede nimic

mi-e sufletul un gând neînceput

nu am plecat

si totusi sunt aici

uneori privesc la stele

mi-e dor, mi-e dor de ele

dar plec

să rătăcesc  pe lângă drum

Viorel Birtu Piraianu

A opta minune de Lavinia Elena Niculicea

A opta minune                                            

Clipa își scutură haina                                             

achiziționată din târgul cu vechituri

Dau volumul tăcerilor

mai tare,

parcă aud Cerul.

Nu am mască pentru acest

bal al deşertăciunii.

Cer un zâmbet,

să camuflez ridurile

prin care respiră brazdele timpului.

Mă strâng pereții dorului

și tac înapoia iernii.

Iau lecții de echitație

să pot îmblânzi zăpezile,

incitând ghioceii

să-mi coboare în vene lumina.

Într-un ciob de trăire se ascunde

a opta minune…

Versurile:Lavinia Elena Niculicea

Nedumerire de Florentina Savu

Nedumerire

"De mult mă lupt să strâng în vers măsura"                 

Dar mulți mă-mpiedică și-mi dau de-a dura

Și vers, și gând, și măsuri ziditoare,

Mi le dărâmă toate și mă doare!

Zilnic încerc să adun, să strâng și lupt

Însă parcă tot elanul mi s-a rupt.

Mă critică "amicii", mulți aiurea,

Purtând la brâu parcă mereu securea,

Parcă pe drum nu pot păși de mine.

Să le fiu eu în coaste, mărăcine?

În toate-am încercat să-mi țin măsura

Și niciodată n-am jignit cu gura.

Lupte fiecare pe tarlaua lui

Și în coșuri strângă-și roade de pe "grui",

Fiecare-atât cât îl duce capul

Și cât își simte de mare "stomacul",             

Fiecare strângă cât poate de mult,

Ce au ei cu mine și cu-al meu tumult?

De săracă nu-s în nicio măsură,

De ce dumnealor să-mi închidă gură?

Săracă de-aș fi, cine, cui, ce-i pasă?

Doar nu sunt cu ei la aceeași masă,

Nu le iau din rații, piedici nu le pun,

Bine-ar fi să-și vadă cu toții de drum!!

Florentina Savu

Privind peste umăr de Mioara Hususan

 

Privind peste umăr

Te caut și apari printre rânduri

Te strig și vii printre gânduri. Totul e semn de întrebare, Multe răspunsuri când dai căutare!

Zilele trec și nopțile odată cu ele, Iar visul urcă...încet către stele. Nu încetez a mă întrebă Ce se întâmplă în viață mea?

Trăiesc la cumpăna dintre zile Zâmbesc ,iar bucuria străbate mile.. Ce e versul și hârtia? Când prin vârf, curge trăirea?

Am dat mâna cu speranța Și mi-a zis că asta-i viața. Bune și rele vin mereu pe pământ Lacrimi curg chiar și în gând

Uneori mă mir privind în urmă, Câte sunt,dar câte se strâng în urnă, Nu caut mistere să dezleg Printre lucruri simple eu alerg.

Pe toate le –îndrăgesc, Viață-n vers ele împlinesc.

Mioara Hususan

Tatālui meu... de Maricica Cirnu Capan

 

Tatālui meu...

Îți roade vântul, crucea... mă roade gândul greu,

Cā n-am ajuns la tine, cum mi-am promis... mereu,

Să-ți las lumină albā, să ardă pentru suflet

Și printre cruci sā simt, vreun foșnet, peste umblet..       

 

 

Îți spun, poate nu știi, c-am mai trecut pe-acasă,

Gāsit-am scaun gol... și lipsa ta, rămasă...

Și pălăria tristă, purtând urmele tale,

Deși o știi, ți-o spun... mai plâng a ta plecare...

 

Zāpada s-o așterne pe cruci și pe morminte,

Vor picura și lacrimi, și rugile preasfinte...

Îți roade vântul, crucea, mā roade gândul greu...

Că n-am trecut pe-acasā... treci, tu, prin visul meu...

Maricica Cirnu Capan

Când ești iubit……de Florin Otrocol

când ești iubit ……

suferi mai mult
și-ți riști singurătatea,
o agonie în tumult
îți vrea seninătatea;                             

…
iți calci pe gând

fugind de adevăruri,
ești anonim intrat în rândul
și vidul dintre hăuri.

… devii captiv,
închizi iubirea-n tine,
un refugiat fără motiv
pe-altarului ruine;

… te simți tentat
să-ți pui păcatele-n priviri,
îi faci pudorii atent,
schizofrenie-n pipăiri.

… un abandon
te prinde-n toată ființa
și inimii îi dau ordon
să încerce pocăința;

… primești un sens,                        

o șansă la iubire,
în tine crește un intens
și-un drept la răstignire.

… devii neant,
și-i dai neantului conștiință,
conștiința ta e un amant,
carnalul din dorință;

… suferi mai mult
și totul se destramă,
iubirii riști să-i fac un cult,
și rolul tău din dramă ...

  de   Florin Otrocol

Călător de Camelia Cristea

Călător

Sunt firul de lumină ce caută mereu

Credința și iubirea, pe Bunul Dumnezeu,

Sunt flacără plăpândă ce ard necontenit

Să înțeleg tot rostul, de unde am venit…

Sunt țipătul tăcerii și aripa în zbor

Ce caută văzduhul și cerul făr 'de nor,

Sunt inima străpunsă de doruri și dureri

Mă încred în veșnicie, mă înălțime de nicăieri!

Sunt ploaia care bate necontenit în geam

Și frunza ce se prinde, din mugur pe un ram,

Sunt simplu o vioară, o strună și baladă,

Poetul răvășit, cântând colțul de stradă ...

Sunt gândul plin de maci și odă bucuriei,

Un câmp în plină floare, când îmi privesc copii

Sunt rodul toamnei mele ce trebuie culege via,

O față plăpândă ce învață dărnicia.

Sun un cocor-săgeată în cerul meu de vise,

Când toate cele spuse nu sunt și intezise

Sunt mamă și bunică, un pom și poate floare

Spre sufletul frumos, îmi fac mereu cărare.

Sunt cel mai mic în toate, dar vreau frumos să cresc,

Să învăț să prind lumina și-apoi so dăruiesc

Sunt un penel ce-și scrie din suflet armonii

Când viață se compune din multe bucurii ...

Sunt un cireș în floare și lacrima durută

Iubirea unei Toamne, ce a rămas pieduta ...

Ecoul primăverii și apa de izvor,

În lumea acestei mari sunt simplu călător ...

Camelia Cristea

 

Intinerire de Anatol Covali

 

Intinerire

 

Fântânã-adâncã-n mine-i poezia

purtând rãcoare-n apa-i de cleștar,

pe care când o beau dobândesc har

și simt vibrând în mine armonia.

 

În codrul legendar ce o-nconjoarã

colind și sunt extrem de fericit

când reușesc o clipă sã imit

cântecul lui ce-l știu pe dinafară.

 

Și cât de mare-îmi este bucuria

când sufletul meu trist țâșnește iar

din labirint și ca un nou Icar

viseazã sã sãrute veșnicia.

 

În brațe-l ia frumoasă-mi stea polară,

îl mângâie ca pe un drag iubit

și trupu-atunci mi-l simt întinerit

de-a poeziei mele primăvară.

de Anatol Covali

 

Toamnă care... de Irina Alexandrescu

Toamnă care...

 

toamnă galbenă - albastră , cu copacii foc arzând ...

dă-mi gutuile-n fereastră peste pașii mei mergând .

toamnă de adus aminte, adă-mi timpul ,înger sfânt ,

peste aripi îmblânzite,, cazi cu soare...pe pământ !

 

toamnă,dă-mi o mare sură peste cordul meu deschis,

să te vreau peste măsură ! să te strâng în paradis !

toamnă, de o vreme-n-coace, iernile-mi sunt adâncimi ...

"galbenă -mi" suflet ce zace! dă-mi triada din treimi!

 

toamnă , Doamnă amăruie, care plângi cu ploi frumoase

cântă-mi roșu o gutuie, fă -mi zabralnic, lumi întoarse !

toamnă care-mi ești a brumă , peste rânduri scrise-acum,

dă-mi iubirea pentru huma și durerea, Sfânta-n DRUM!

 

Irina Alexandrescu

Arlechino de Tamara Gorincioi

Arlechino

Decât păpuşă într-un teatru prost, tentat de libido,

Prefer să fiu soră cu toamna în ritmuri de tango.

De astăzi voi zâmbi cum arlechino aplauze cerşeşte,

Spunând păpuşilor din cârpă că totusi le iubeşte.

Te las marionetă jonglat de-actriţe despuiate

Ce îţi vor scrie versuri fără noimă şi laude deşarte.

De astăzi ies din rol dintr-un spectacol gratuit,

Cu-n păpușar dement, care se vrea de toţi iubit.

E-o piesă fără cheie, cu saltimbanci şi primadone,

Ce-şi joacă rolul prost de amatori, mizând pe clone.

Cortina e lăsată, actorii cerşesc aplaude în sală,

Dar spectatorii au plecat şi loja cu eroi e goală.

Tamara Gorincioi

De ziua ta de Cristinel Cristea

De ziua ta

 

De ziua ta s-a luminat Pământul

Și tot ce se mai poate lumina.

Și, totuși, n-am putut găsi cuvântul

Care să definească ziua ta.

 

De ziua ta, de n-aș fi fost departe,

Toate steluțele din Infinit,

Le-aș fi cules, cu mâna tremurândă

Și ție, doar, ți le-aș fi dăruit.

 

În lume vine Toamna să ne-arate

Iubire, frumusețe și mister,

Și-n visul meu, doar tu ești, dintre toate,

De astăzi și de mâine și de ieri.

 

Așa frumoasă-i fiecare Toamnă

Și mai ales, acum, de ziua ta,

Te-aș săruta, pe muzică de Beatles,

Redându-ți tinerețea, de-aș putea.

 

De ziua ta am luat două pahare

Și, fiindcă azi, nu suntem amândoi,

Am aruncat paharul tău în mare

Și am ciocnit cu marea, pentru noi.

 

Ești minunată, știi, frumoasă doamnă,

Cum poate nu-i și nu va exista

Îmi amintesc în fiecare Toamnă,

Că tu ești unică, Maria mea.

Cristinel Cristea Alexievici

Ochii tai cei calzi de Eugenia Mihu

OCHII TĂI CEI CALZI

Ochii tăi căprui, dimineața-n soare

Odihnesc sub pleoape cârduri de cocoare,

Ochii tăi căprui, dimineața-n zori

Zăpăcesc de patimi cârduri de cocori.

Ochii tăi ca iarba, adumbriți de rouă

Îmi inundă-n lacrimi inima când plouă,

Ochii tăi ca iarba, adumbriți de flori

Sunt smaralde scumpe, strânse în comori.

Ochii tăi albaștri, cu sclipiri din mare

Lasă peste suflet dor și întristare,

Ochii tăi albaștri, cu sclipiri din cer,

Mă aduc la tine, tainicu-mi reper.

Ochii tăi cei negri, negri de tăciune

Când mi-s zbor spre stele, când amărăciune,

Ochii tăi cei negri, negri ca de smoală

Când mi-s leac de doruri, când mă bagă-n boală.

Ochii gri, cenușă dintr-un foc de lemne,

Zăvorăsc cu lanțuri, însă lasă semne,

Scrijelesc cu dalta, sau cu bisturiul,

Și îți lasă-n suflet dragostea...și griul.

Ochii gri, mirifici, (cenușiu din minte*)

Știu să amăgească, știu să și alinte,

Ochii de olteancă scapără văpăi

Și sunt, Tasha dragă, tocmai ochii tăi.

Ochii tăi frumoși murmură cuvinte

Numai pentru mine, ca să mă alinte

Și-mi vorbesc continuu, vorbe fermecate

Și mă-mping întruna numai spre păcate.

Calzi și tandri ochi, umezi de dorință,

N-am crezut vreodată că e cu putință

Să-ntâlnesc în viața-mi. Iată c-am aflat

Și mă-ntreb de-atuncea: e adevărat?

Mihu Eugenia