A opta minune
Clipa își scutură haina
achiziționată din târgul cu vechituri
Dau volumul tăcerilor
mai tare,
parcă aud Cerul.
Nu am mască pentru acest
bal al deşertăciunii.
Cer un zâmbet,
să camuflez ridurile
prin care respiră brazdele timpului.
Mă strâng pereții dorului
și tac înapoia iernii.
Iau lecții de echitație
să pot îmblânzi zăpezile,
incitând ghioceii
să-mi coboare în vene lumina.
Într-un ciob de trăire se ascunde
a opta minune…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu