Intinerire
Fântânã-adâncã-n mine-i poezia
purtând rãcoare-n apa-i de cleștar,
pe care când o beau dobândesc har
și simt vibrând în mine armonia.
În codrul legendar ce o-nconjoarã
colind și sunt extrem de fericit
când reușesc o clipă sã imit
cântecul lui ce-l știu pe dinafară.
Și cât de mare-îmi este bucuria
când sufletul meu trist țâșnește iar
din labirint și ca un nou Icar
viseazã sã sãrute veșnicia.
În brațe-l ia frumoasă-mi stea polară,
îl mângâie ca pe un drag iubit
și trupu-atunci mi-l simt întinerit
de-a poeziei mele primăvară.
de Anatol Covali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu