Ochii tai cei calzi de Eugenia Mihu

OCHII TĂI CEI CALZI

Ochii tăi căprui, dimineața-n soare

Odihnesc sub pleoape cârduri de cocoare,

Ochii tăi căprui, dimineața-n zori

Zăpăcesc de patimi cârduri de cocori.

Ochii tăi ca iarba, adumbriți de rouă

Îmi inundă-n lacrimi inima când plouă,

Ochii tăi ca iarba, adumbriți de flori

Sunt smaralde scumpe, strânse în comori.

Ochii tăi albaștri, cu sclipiri din mare

Lasă peste suflet dor și întristare,

Ochii tăi albaștri, cu sclipiri din cer,

Mă aduc la tine, tainicu-mi reper.

Ochii tăi cei negri, negri de tăciune

Când mi-s zbor spre stele, când amărăciune,

Ochii tăi cei negri, negri ca de smoală

Când mi-s leac de doruri, când mă bagă-n boală.

Ochii gri, cenușă dintr-un foc de lemne,

Zăvorăsc cu lanțuri, însă lasă semne,

Scrijelesc cu dalta, sau cu bisturiul,

Și îți lasă-n suflet dragostea...și griul.

Ochii gri, mirifici, (cenușiu din minte*)

Știu să amăgească, știu să și alinte,

Ochii de olteancă scapără văpăi

Și sunt, Tasha dragă, tocmai ochii tăi.

Ochii tăi frumoși murmură cuvinte

Numai pentru mine, ca să mă alinte

Și-mi vorbesc continuu, vorbe fermecate

Și mă-mping întruna numai spre păcate.

Calzi și tandri ochi, umezi de dorință,

N-am crezut vreodată că e cu putință

Să-ntâlnesc în viața-mi. Iată c-am aflat

Și mă-ntreb de-atuncea: e adevărat?

Mihu Eugenia