Seară orientală pe Bosfor
Iar te-ai aruncat în valurile gândului nebun,
Te privește un luceafăr, eu îl cert, în șoaptă-i
spun,
Că regina cea din apa mării plină de răcoare,
E a mea și doar a mea e. Să privească-n altă zare!
Și ce muzică frumoasă, din seraiul de aproape,
De la mal de mare vine, când ne-mbrățișăm în ape!
Tot Orientul parcă vine să privească-n încântare,
O iubire nelumească, o prințesă răpitoare.
Pe nisipul fin se lasă trupul tău, ce nebunie!
Ție nu îți pasă, însă știi ce doruri îmi dai mie,
Te sărut fără-ncetare, pielea udă și bronzată,
Se-ncălzește nebunește, cum n-a fost ea niciodată.
Dansatoarele, aproape, în grădina lor de vară,
Dau din șolduri, grațioase, ochii toți se înfioară,
Și lichioruri și cafele și săruturi sub palmieri,
Tinerețe orientală, ca și mâine, ca și ieri.
Eu iubesc regina nopții, sus, luceafărul gelos,
Blestemându-și soarta crudă, se dorește-n lume, jos,
Îi tot spun, însă degeaba, să se ducă la culcare,
Și sărut iar sânii tineri ai prințesei răpitoare.
Și ce seară orientală ne trăim la malul mării!
Ce prințesă strâng în brațe la-nceputul înserării!
I-aș da mări și munți și ape pentr-o noapte zânei
mele,
Pentr-o noapte cât o viață și seraiuri și castele!
Cristinel Cristea Alexievici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu