Drum
am plecat singură din orașul acela
pe drum viața fugea să mă ajungă din spate
auzeam clar scâncetul statuilor uitate
în curând voi zări cerul
mare cât o aripă
gândeam că piscul sufletului nu se scoate la vânzare
de visuri
doar și pentru că el nu doarme nici noaptea
în fața mea bătrâni de toate vârstele
în urmă copiii pun părinții la uscat
strigând
Ce grele sunt oasele când nu mai au niciun rost!
Irina Alexandrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu