Acasā...
Acasā e o altā dimensiune, e o lume mai aproape de
Dumnezeu, e o lume nesticloasā... si oricât de lipit ne-ar fi buzunarul, ruga e
mai dulce, apăsarea e mai ușoră, iar dorul se "stâmpārā"...
Un alt decor ne umple inima, un alt decor ne umple
ochiul, iar vorba ne e simplā si cu mult mai tihnitā...
Si iubirea e in decor, si covrigii, si castanele
cāzânde prin iarba ruginită, si grāmezile imense de pepeni, care se terminā
odatā cu vara...
E drept cā zâmbetul nu ne e așa de larg ca-n
occident, dar e de bun simt și vine când trebuie... Nu stim a râde fārā rost,
cā nu e vreme si nici n-am fost obisnuiti cu asa ceva...
Când nu esti acasā, nimic nu seamānā cu ce-i pe la
noi... nici mirosul de tocană, nici adierea teiului, iar despre sarmale si
ciorbā, nici nu îndrăznesc a vā spune multe, căci... oricât le-ai învârti în
oale strāine, ceva, ceva, mereu, le va lipsi... leusteanul, frunza noastrā...
Acasā e o altā dimensiune... poate iubirea, sau poate mirosul de pâine, de vatrā, sau
poate chiar sārācia, sau chiar mirosul de Dumnezeu, de ce nu... de Dumnezeul
nostru...
Acasā mi-e povestea...
Maricica Cirnu Capan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu