Omagiu de Florentina Savu

   

IN MEMORIAM:OMAGIU ( După trei decenii )

De ani mulți ne-nconjurau
Lipsuri grele, dictatură,
Multe rele loc aveau,
Se depășise măsură,

Eram prea intoxicați
Cu politici comuniste,
Până-n gât eram băgați,
Cât poporul să reziste?

Sărăcie, boli și frig
Ne-nconjurau peste tot,
Din zi în zi tot mai aprig,
Ne pierdusem orice rost,

Întuneric, jale, chin,
Mereu ne întâmpinau,
Trăiam frica pe deplin
Și atâți ne chinuiau,

Stam la cozi ore întregi
Pentru-alimente de bază,
"Ei" trăiau ca niște regi,                   

Pe noi, cine să ne crează?

Ne mureau bunici, părinți,
Muncind mulți pe la canale,
Sufereau ca niște sfinți,
În suflet cu mare jale!

În pușcării aruncați,
Erau patrioții țării,
Schingiuiți nevinovați,
Căzând pradă cu toți bolii,

Copii prin orfelinate                       

Erau vai de mama lor,
Se murea pe capete,
Suspina întreg popor,

Radiou, televizor,
Presa toată, lăudau
Pe-al țării conducător,
Ode multe-i înălțau.

Nu puteai să comentezi,
Pumnul ți-l băgau în gură,        

Nu erai liber să crezi
În Iisus ori în Scriptură,

Dumnezeu nu mai aveam,
Nu mai aveam nici morală,
De-atât de multe răbdam,
Se presimțea o răscoală!

Un Decembrie prea aspru
S-a scuturat peste țară,
Cerul n-a mai fost albastru,
S-a ridicat Timișoară!                           

Rând pe rând febra cuprinde
Orașe și capitală,
Frica-n oase le pătrunde,
Să se-ascundă, dau năvală,

Au loc lupte-ncrâncenate,
Mor nevinovați cu sute,
Suflete sunt disperate,
Pe sub gloanțe, trupuri multe!

De frică n-au mai știut,
Toți voiau doar libertate,
Steaguri fluturau în vânt
Cu stemele decupate:

- Jos secerea și ciocanul,
Comunismul să dispară,
Jos Iuda, jos dictatorul,
Vrem să fim liberi pe-afară!              

Ploi de gloanțe se abat
Fără milă peste trupuri,
Terorismul e doar blat,
Păcăneau arme și tunuri,

Trăgeau frații ei în ei
Într-o vânzoleală mare,
Frica le era temei
Și tot ea și-ncrâncenare!

A curs sângele în valuri,
Zile-ntregi morți și răniți,
Pentru sfinte idealuri
S-au lăsat mulți ciopârțiți,                  

Au crezut că vor veni
Vremuri bune pentru toți,
Că țara și-o reveni
Dacă ei sunt patrioți.

Piața Universității
Luni de zile le-a fost casă,
Că au profitat prea mulți
De jertfa lor prea frumoasă!

Astăzi avem libertate,
Cozi, la nimic nu mai sunt,
Dar e multă strâmbătate,
Și minciuni, și necuvânt,

Dezamăgirea-i totală,                 
N-a dispărut sărăcie,
Ne e corupția fală,
Bucăți ne vindem din glie!

Se răsucesc prin morminte
Acei eroi inocenți
Ce și-au dat sânge și minte   
Ca azi să fim mai potenți.                         

Slavă lor, eroilor,
Care zac prin cimitire,               
Cu ofranda florilor
Le-om aduce-n veci cinstire,

Candele le vom aprinde,
Lumina să-i însoțească,
Niciodată nu s-o stinge
Simțirea cea românească!

Florentina Savu