Colindându-ți inima ce cere de Cristinel Cristea

 Colindându-ți inima ce cere

Deschid brațele cu dorul                              

După ochi fermecători
Și-ți las inima sub pomul
Încărcat, de sărbători.

Închid brațele și parcă
Între ele te-ai ascuns,
Înfruptându-te, șireată,
Dintr-un suflet nepătruns.

Sună clopoței pe stradă
Și m-auzi cântând colindul
Ce-ți trezește, iarăși,dorul
Ce murise, nemurindu-l.

Deschizi ușa casei tale
Și părinții râd, din spate,
Doar ei știu că nu se poate,
Când iubești, mereu se poate.

Mă cuprinzi cu brațe calde
Și mă duci la soba ta,
Să beau vinul fiert și gura
Să mi-o dai la o cafea.                                 

Eu colind și vreau ca plată,
Sufletul tău fericit,
Tu, oricum, erai în mine,
Eu, cântându-ți, te-am trezit.

Bate moș Crăciun la ușă,
Cu-un răvaș în mâna sa,
Domnul scump, din Cer, ne lasă
Să trăim ce va urma.....

Cristinel Cristea Alexievici