Când sărbătorile-s pe
drum
De sărbători aș vrea să-ți spun, Om bun, cu suflet mare,
Că pentru mine ești, și-i fi, ca raza de la soare.
Mă încălzești cu vorba ta, cu roua din privire
Și cu un singur gest, mărunt, poate îmi dai de știre
Că ești aici, în preajma mea şi că îmi intri-n casă
Să te răsfăț, la rândul meu, cu vorba mea duioasă,
Să te iubesc, să te-nconjor în sentimente calde
De dragoste, sau de respect, iar gândul să îmi scalde
Ființa ta în amintiri plăcute și duioase,
Așa cum mi-ai făcut și tu, cândva, clipe frumoase.
De ești prieten, sau coleg din școală, sau de muncă,
Sau neam de viță ori străin, sau vreun vecin din luncă,
De ești tovarăș de condei, sau simplă cunoștință
Mă plec în fața ta, de Om, și cu recunoștință
Pentru ce-ai fost, sau ce ai zis, sau ce-ai făcut vreodată
Te-mbrățișez cu gândul bun și inima curată.
Și-ți mulțumesc și îți doresc în prag de sărbătoare
Mai mult frumos decât ai strâns, vreodată, pe sub soare.
Să-ți fie viața cer senin, iar îngerii să-ți pună
Belșug pe masă, mult noroc şi-n inimă cunună
De soare și de grâu, de drag, de spor, de sănătate,
De bine pentru toți ai tăi, de pace și dreptate.
Vă fie viața, tuturor, cum mi-o doresc și mie
Și să sărbătoriți cu drag, colinzi și bucurie.
Iar celui ce-ai plecat prin zări ce ți se par mai bune
Îți dăruiesc iubirea mea și sper că o minune
Să-ți facă iarna ca-n povești şi bună şi frumoasă,
Iar alte sărbători să ai întors ”napoi acasă,
În țara ce o ai în piept, dar care e departe,
Căci sărbători nu o să ai niciunde-n altă parte,
Doar nostalgii și gând și dor de obicei străbun,
De cei iubiți, de glia ta, Român cu suflet cu bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu