Colind inima și dorul
Dacă vin colindătorii
Pe la casa dumitale,
Dă-le nuci și ciocolată
Și colaci și portocale.
Leru-i ler și noaptea-i lungă,
Mulți colindători au fost,
Le-ai dat tot ce-aveai în pungă,
Chiar și cozonaci de post.
Dar e ora de culcare
Pentru copilași cuminți,
Clopoțelul sună-n curte
Și te duci iar să deschizi.
Îți apar în prag, cât ușa
Și te sperii de-arătare,
Dar îți cânt colinde scumpe
Și privești cu încântare.
Vii încet, mă iei de mână,
Mică zână, înger drag,
Îmi dai ciorbă cu smântână
Și-mi lași ghetele în prag.
Și ce ciorbă minunată
Faci, stăpâna casei, tu!
Nu cred c-aș putea eu, spune
La ce-mi dai tu mie ,,Nu!"
Vii cu vinul dulce-n cană
Și te tragi mai lângă mine,
Tu nu știi nici cum mă cheamă,
Dar e liniște și bine.
Nu mai ai nici nuci nici mere,
Nici gutui, nici cozonaci,
Doar gurița ta de miere
O dai, fuga și mă-mpaci.
Leru-i ler și noaptea lungă,
Ce ninsori se rup din nori,
Focul arde-ncet, în sobă,
Eu pun perna pe covor.
Ai stins lampa de pe masă
Și mă lași cu vinul meu,
Să mă-ncânt, apoi să vină
Somnul, însă vine greu.
Trec secunde, trec minute,
Trece-un ceas ce nu sfârșește,
Simt un ghemuleț cu viață
Cum, de mine, se lipește.
Tremurând, îmi spune dulce,
C-auzi cum se rup crengi
Și-a uitat ca să închidă
Ușa mare de la beci.
O împing sub plăpumioară
Și se-ndeasă-n pieptul meu,
Simt așa singurătate!
Parcă i-aș mai lua și eu!
S-a destins și se întoarce,
Are-un zâmbet larg pe față
Și își lasă ochii-n jos.
Și se stinge focu-n sobă,
Noi ne-aprindem, dor nebun
Întregește noaptea asta
Minunată, de Crăciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu