Ciob de colind
răsuflare de îngeri peste zile coboară,
bate ora nebună de din zori către seară
și desprinși din zăbala timpului vremuind,
ne-odihnim pentr-o clipă pe un ciob de colind.
ni se zbate în inimi o beție de cer
și un dor de acasă ... leru-i ler, leru-i ler ...
de-o ninsoare ca-n basme albe lumi nămețind
și de mama zâmbind dintr-un ciob de colind.
tot mai rar ne dansează liniști calde prin vene!
nu-nnopta încă, Doamne, clipa care ne cerne
și-n târziul de ceas la rever zdrențuit,
tu închide-ne, Doamne, într-un ciob de colind!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu