Dor de mare
Stau pe-un mal atins de cuvânt,
Cu marea voi face un sfânt legământ,
Să-mi spele trăirea c-un val de iubire,
Clipe albastre ce par să se deşire.
Viața, zbor neînfrânt de pescăruş,
Mă poartă lin pe aripile minunii,
Penele iscălite, cu al zărilor tuş,
Străbat palma nopții cu raza luminii.
De ţărmul idilic se loveşte un dor nescris,
Cioburi de stele îmi rănesc tainele sufletului.
Cufundându-mă în al visului, neexplorat abis,
Mă înţeapă lacrima scăpată din tolba cerului.
Clipe pictate de-un imprevizibil apus,
Rimează c-o vară pe-o filă de începuturi.
Pipăi prin doruri infinite un orizont nerăpus,
De păsări ce desfac ale soarelui şireturi.
Lavinia Elena Niculicea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu