Si ce daca ploua de Anna Nora Rotaru

ȘI CE DACĂ PLOUĂ...

Ooooh, Doamne... 

Te uită la ploaie cum cade pe geamuri, 

Șiroaie se scurg din ceruri pe stradă, 

În grădină, pe plopi, pe frunze și ramuri, 

Pe noi peregrinii, pe suflet cascadă...

Ziua ne fuge și ea-nfrigurată, 

Și noi ne topim unul într-altul... 

Flacăra iubirii păstrând-o curată, 

Nestinsă în pieptul mai dur ca bazaltul!

Noaptea-i prelinsă, stele se scurg 

În lacuri pe drum ce sclipesc argintii. 

Cu lacrimi de dor din ochii ce curg, 

Hoinar rătăcind pe-aleile pustii.

Luna s-ascuns prin nouri, cernită, 

Fulgere, tunete vor să despice 

Cerul în două c-o mânie pornită, 

Lăsând pe Pământ adânc cicatrice.

Prin ploaie pășim cufundați în gânduri, 

Prin orașul tăcut, pe drum ca zurlii! 

Din spate ne-mping turbatele vânturi, 

Iubirea-ncălzindu-ne ca zeci de făclii...

Și tună și plouă pe stradă, pe casă, 

Prin hainele ude frigul străbate, 

Dar noi ne iubim și nici nu ne pasă, 

Căci ploaia în inimi nu poate răzbate!

Anna  Nora   Rotaru