Pescărușii
Pescărușii mei de dor
Au plecat nebuni pe mare,
Aripa să le-o sărute
Primul răsărit de soare.
Mi-au luat inima cu ei
Îmbrăcată în stamine,
Zborul să le înflorescă
Peste marea de ruine..
.
Pescărușii mei albiți,
De ninsorile din vremi
Sunt atâta de suavi...
Speră totuși să îi chemi!
Pe o aripă duc plânsul
Și pe una doar tăcerea,
În pahar îți torn -albastru
Să - nțelegi că asta-i vrerea!
Cerul tot îl prinde zborul
Și în suflet doar fiorul,
Norii fug în alte zări
Îmbrăcați în resemnări...
Fâlfâitul din priviri
Are murgu-n amintiri
Și nechează când aleargă,
Peste timpul smuls din iarbă...
Duc în zbor de pescăruș,
Gândul cel mai jucăuș
Aripi de cuvânt să treacă
Peste valea care-i seacă!
30 aprilie 2015
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu