Eu n-am venit ca să mă-nchin de Sandu Cătinean

Eu n-am venit ca să mă-nchin

Eu n-am venit ca să mă-nchin
La străluciri sortite morţii !
Doar printre brazi e-al meu destin
Şi doar iubind mi-e calea sorţii !

De-a lumii-ntunecimi nu-mi pasă
Când armonii din liră-mi curg
Sub cetini negre-i dulcea-mi casă
Şi-mi cânt cântările-n amurg

Eu n-am venit să fiu curtat
De suflete ce-o să se piardă !
De vântul prieten, des purtat
Doar dulcea-mi Muză mă dezmiardă !

Zadarnic zei mă vor pierdut
Prin bezna unor nicmicii
Eu nu am preţ, să fiu vândut
De furi demenţi, ori de zapcii !

Nu sunt croit din muguri moi
Să fiu zdrobit de-un rău rebel
Ci sunt al brazilor altoi
Şi nu mă-nchin la răi defel !

Eu n-am venit să fiu zdrobit
De mici mizerii trecătoare !
Doar de cei buni, mereu iubit
Le cânt cântări fermecătoare

Şi lira-n spate-am să mi-o port
Pe plaiuri verzi, din munţii mei
Iar când prin brazi găsi-m-or mort
Zbura-vor mii de porumbei

                                                                  

Or duce pacea ce-am râvnit
Şi dragostea ce am visat
Şi-or spune lumii că-am pierit
Cântând... de vise-mbrăţişat...

Sandu Cătinean din Bonţida