Te vreau intreaga carte de Ion Apostu

Te vreau întreaga carte

Eu când te vreau întreagă, te vreau în întregime,

Nu licitez pe-un sfert, pe jumatați sau părți!

N-am să ofer vreo sumă pentru ceva anume,

N-am cumpărat cuprinsuri, nici epilog la cărţi!

Am vrut cartea întreagă, să-şi aibă începutul, 

Fără vreo filă ruptă... sau vreun cuvânt ştirbit!

Nu cumpăr ce-i deasupra...nu cumpăr dedesubtul,

Cât costă porțelanul...dacă-i, cumva, ciobit?

N-am să plătesc cu aur...plătesc cu sentimente,

Nu-s târgoveț de inimi...căci nu există preț!

Nu-mi dau întreaga viață pe resturi de momente,

Mi-e silă, îmi repugnă...mă umple de dispreț.

Te vreau un trup cu suflet, te vreau în întregime,

Cum poate fi lumină...dac-am ciunti din soare?

Ce-ar însemna adâncul, de n-am avea-nălțime,

Mai este primavară...când n-am avea o floare?

Când te doresc întreagă, eu nu-s pe jumătate,

Nu-s file sau coperte...eu sunt întreaga carte.

Ion Apostu - 20.03.2016

Cand te sarut de Mihaela Stetiu

  

CAND TE SARUT

Ti-am presarat
pe buze, trandafiri
am taiat tulpinile
sa nu ma raneasca
cand te sarut
ai lor spini.
Ti-am brodat ochii
cu fir de catifea
sa-ti fie lacrima delicata
sa nu ma raneasca
cand te sarut
arsura ei de lut.
Ti-am imbracat vorbele
in fir de matasa
sa-ti fie vorba aleasa
sa nu ma raneasca
cand te sarut
vreun cuvant nestiut.
Ti-am semanat in suflet
seminte de maci
s-adoarma si sa taca
sa nu ma goneasca
cand te sarut.

Mihaela Stetiu

Rabda inima de Michaiela Boancas

Rabdă inimă...

Rabdă inimă si taci
De nu, te duc la cârpaci
Ca să te cârpească bine
Dorul ca să ti-l aline.

Rabdă inimă nu spune
Câte-ai pătimit pe lume
Rabdă inimă si taci...
Că numa necaz îti faci.

Fir-ai inimă de piatră
Să nu suferi niciodată
Căci de te-ai îmbolnăvit
Dorul... nu e de cârpit!

13. 03. 2016 

Michaiela Boancas

Gradina de Camelia Cristea

Grădina... 

Uneori am pasul strâmb
Și cam mult cred că mă plâng
Nu mi-s boii toți acasă,
Când durerea iar m-apasă.

M-am pierdut pe undeva,
Când căram povară mea
Și în cuiul neputinței
Am pus cheile voinței...

Sunt un boț mic de țărână,
Ce adesea se fărâmă...
Trec de cercul vicios
Caut doar ce-i de folos!

Mă proptesc de munți și văi,
Dar adesea apar călăi
Și strivesc cu vorba rea,
Sufletul din floarea mea!

Plâng atunci în pumn de milă
Și sunt mică și umilă,
Dar renasc din duh și apă,
Căci Iubirea iar mă scapă!

Mulți se miră că țin pasul
Și-mi aud ușor și glasul
Mă prind iarăși strâns de turmă,
Căci sunt oaia de pe urmă!

Sunt și fiul rătăcit
Ce s-a întors smerit, spășit,
Când flămânde zile sure
Au smuls holdele ce-s bune!

Vameș cred c-am fost o clipă
Și m-am scurs chiar în risipă,
Dar dau totul împătrit
Eu de toate m-am căit!

                                                                 

   

Fariseu am fost în vară,
Când plimbam smeul pe-afară,
Dar furtuni au dat în mine
Și mă port cum se cuvine...

Am cerșit la colț de stradă
Să fiu bună și întreagă,
Slovele să înflorească
În grădina sufletească!

Camelia Cristea

Darul suprem de Anatol Covali

Darul suprem

De ce nu m-am născut
vultur?
Să fiu liber!
Să zbor
şi din slava cerului
să fiu mai aproape de Dumnezeu
şi mai departe de oameni.
Am visat întotdeauna
să am aripi.
Podoaba aceasta
este cel mai frumos dar
pe care Creatorul
l-a dat unei fiinţe.
Nu, nu inteligenţa                            

e mai presus de toate.
Am văzut atâţia oameni
inteligenţi
care se bucură
atunci când reuşesc
să frângă zborul.

Anatol Covali

Floarea de pe campuri, mama de Sandu Cătinean

Floarea de pe câmpuri, mamă

< În memoria măicuţei mele >

Floarea de pe câmpuri, mamă

Floarea cu miros de umbră

Cât sunt trist, ades mă poartă

Prin această lume sumbră

O visez mereu, sălbatec

Chiar adânc dacă adorm

Rătăcesc prin vis, molatec

Pe un braţ de fân, enorm

Şi visez maică, visez

Câmpul, gândul mi-l strecoară

Şi mă-ntind pe flori, în somn

Cum făceam odinioară

Mă-nvelesc cu flori albastre

Peste ochi, am albăstrele

Şi visez adânc la vremuri

Când îţi aduceam din ele

Mai ţi minte mamă, floarea

Ce ţi-o aduceam acasă ?

Floarea-aceea, ce adesea

O puneai plângând, pe masă ?

Şi acum iubesc fiorul

Ce ţi-l aduceam din câmpuri

Şi acum, măicuţă scumpă 

Dar sunt trist, că-s alte timpuri

Acum singur, mamă, singur

Mă întorc la flori, cântând

Şi oftând, chemând trecutul

Sărut florile pe rând…

 Sandu Cătinean din Bonţida

„Cel care vine din brazi”

Muguri noi de Volodea Gavril

Muguri noi

Speranta rasarita in prag de noua primavara,

Zambeste usor candida,fericita pe fiecare ram,

Am ridicat uimit privirea spre zori aprinsi afara

Cand a batut timid ciresul cu ramurile in geam.

Cand au zambit toti mugurii clipind feeric,usor,

Am sufletul improspatat,gata pentru inaltul zbor,

Am respirat adanc cuprins de o sublima fericire,

Cu mugurii din suflet inflorind in magica iubire.

Spre voi cu inima curata toti mugurii din lume,

Trimit acum sa va surada in fiecare dimineata,

Sa va clateasca sufletul si usor sa va indrume,

Sa fiti surazatori si fericiti cu dragoste de viata.

Volodea Gavril Ploiesti 12 03 2016

Ferestre deschise de Atena Ivanovici

 Ferestre   deschise 

noaptea las ferestrele deschise

prea miroase a stele afară

luna calcă pervazul cu gleznele ei fine

mi-am legat părul strâns

să nu înflorească devreme

precum copacii din sud

orhideea albă se holbează la mine

cu şapte ochi imenşi

iar miroşi a cremă de faţă

se spune că dacă nu poţi dormi

cineva te visează

de data asta cred că e primăvara

 Atena  Ivanovici

Lumea mea de Jane Crisan

 LUMEA MEA 

Stau închisă în lumea magică a poeziei mele... 

Mi-am ridicat în ea castele unde pot să visez... 

Te am cu mine la braț pe drumuri de stele... 

Ascult ce muzică-mi place și cu tine valsez... 

Am acolo codrii cu brazi înalți și ape de cristal... 

Pot sta pe plajă goală și nimeni nu mă vede... 

Iar seara mă îmbrac în toaleta pregătită de bal ... 

Vom petrece noi doi, pînă luna în ziuă s-o pierde... 

Și pe drumul spre casă vom opri- ntr- o poiană 

Cu flori multe... și-n susurul unui izvor șopotind 

Vom da drumul la cai să o ia liberi la goană... 

Îngerii vor apare să ne cânte pe seară doinind... 

Cred că pot să am accesul meu propriu la Rai... 

Nu mai vreau să stau și s-aștept cu alții la rând... 

E- un tărâm îmbălsămat cu arome și cântec de nai... 

Visele prind acolo viață și- s stăpâne pe gând... 

Am deschis o poartă fermecată spre poezia mea... 

E doar pentru tine..

.Dacă vrei vino cu mine de mână... 

Doar ție îți las acces liber să intri acolo în ea... 

Lumea scrisului meu e din dragostea mea o fărâmă...

Autor Jane Crisan

Martie 2, 2016

PUNŢI SUFLETEŞTI de Costache Năstase

PUNŢI SUFLETEŞTI 

Pentru omu-nsingurat,

Pentru legături fireşti

Eu prin vers am încercat

Să întind punţi sufleteşti

Între toţi oamenii buni

Care s-au înstrăinat,

Între ei şi-ntre străbuni

Cei ce ţara ne-au lăsat.

În lupta pentr-un trai firesc,

Pentru o lume mai bună

Cum e profund omenesc,

Să învăţăm a fi-mpreună,

În dragoste, în omenie

Care ne-au fost în veci temei,

În grija pentru ţară, glie 

Şi pentru viitorul ei.

Costache Năstase , martie 2016

Ades , ales de Volodea Gavril

 Ades,ales

Acum iti scriu pe fiecare strop efemer de ploaie,
Croiesc din stratul gros de nori o magica foaie
Pe fiecare strop pictez o litera din orice alfabet,
Le trimit soptit spre tine in pasi usori de menuet.

Ades cand ploua trist iar timpul pare ravasitor,
Aleg din stropii puri cuvinte incarcate de dor,
Croiesc din ele fraze simple pline de bucurie,
Si-arunc un pod de curcubee plin de magie,

Pe care Te iubesc ! si Dorul ! stransi de mana,
Pasesc spre tine infiorati pe raze vii de lumina,
Iar din tristete,ploaia ca o zana fermecata,buna,
Acum ne poarta fericirea implinita,aleasa cununa.

Volodea Gavril     Ploiesti 04 03 2016

Dincolo de mine de Mihaela Stetiu

Dincolo de mine 

As fi avut 

Atatea sa-ti spun 

Dar inima ta 

Nu asculta,

Era plecata cu gandul 

In alta parte 

Dincolo de mine, 

As fi avut 

Atatea sa-ti arat 

Dar ochii tai 

Priveau departe,departe 

Dincolo de mine.

Mihaela Stetiu

Dorinţele-nfloresc în primăvară de Ion Apostu

Dorinţele-nfloresc în primăvară

Dorinţele-nfloresc în primăvară...o-ncolăcire infinită de culori,
Spirale inocente-n stări duale, amestecate-n prag de mărţişor.
Miresme-mbătătoare se ridică, tu printre raze calde te cobori,
Cu-atingeri albe semeni puritatea din care voi culege roşul dor.

Curgi ca un cânt ce susură alintul, ca un izvor ce curge cristalin,
Cu tine primăvara-i o poveste, mereu aceeaşi, dar mereu altfel.
Culori de cer ţi se aştern pe frunte şi-n inimă picturi de coralin,
Tabloul tău e-un dor şi primăvară, măiastră răbufnire de penel.

Dorinţele-nfloresc în primăvară ş-un cavaler îşi caută mireasa,
Armura-i înroşită prin apusuri... ascunde urme albe de blazon.
Natura se trezeşte în splendoarea-i, un ghiocel îşi caută aleasa,
Mi-e dorul alb de-o tainică trăire, de roşul adunat într-un filon.

Miresme-mbătătoare se ridică, tu printre raze calde te cobori,
Dorinţele-nfloresc în primăvară...o-ncolăcire infinită de culori.

Ion Apostu - 01.03.2016

Ce frumos ploua de Mariana B. Marica

Ce frumos plouă

Ce frumos plouă când ești lângă mine,

doar noi doi în culoarea înserării,

în depărtări țipă scurt cocorii,

e liniște, dragă, și-ndată noaptea vine...

Nu pot să țip, dar mi-e atât de bine,

în liniștea prea adâncă a depărtării,

ce frumos plouă când ești lângă mine,

doar noi doi în culoarea înserării.

De va scrie despre noi, altul cine

decât eu în decorul luminării,

doi pierduți, doi găsiți întru bine,

prin ploaia iubirii și-a răbdării,

ce frumos plouă când ești lângă mine!

Mariana B Marica

RÂD ȘI VIAȚA-MI RÂDE! de Elena Căruntu

RÂD ȘI VIAȚA-MI RÂDE!

Râd când plouă și când ninge

Chiar și-atunci când e furtună,

Rând când lacrima-mi atinge:

Chipul meu: Poate-s nebună?

Râd când viața-mi mai dă palme

Și nu-i totul cum-aș vrea,

Râd când nopțile nu-s calme

Și-i mult dor în calea mea.

Râd de soartă și de rele

Le înfrunt zâmbind, mereu,

Și mai caut printre stele

Visul într-un curcubeu.

Râd cu ochii când oftez,

Când mai trec un hop de prag

Râd! Și vă îmbrățișez,

Viața, tot ce-mi dă mi-i drag!

Versuri  Elena Căruntu

Te iubesc..... de Dan Dadae

Te iubesc!...

Mi te-a trimis o stea din Carul Mare,

Cînd ochii mei îndurerați plîngeau,

Cerșind la stele milă și-ndurare,

Deși, de mult, nimic nu mai sperau.

Se năruise vița mea cu totul,

Eram deșertul niciunui emir,

Inima, abia-și mai ținea trotul,

Iar visele, erau un cimitir.

Si mult mai rău decît pot spune

Nu ce a fost, ci, ce-ar mai fi urmat...

Dar ai venit, dulce minune

Și tot pustiu-n rai mi l-ai schimbat.

Atîta e de bine... de cu zori,

Să te privesc, cînd ochii i-am deschis,

Și-tîta de frumos, că uneori,

Mi-e teamă... nu cumva să fie vis.

Și pentru că nicicînd n-aș fi în stare,

Să zugrăvesc cu vorbe fericirea,

Eu, sincer vă doresc, la fiecare :

Aflați și voi, ca mine, ce-i iubirea.

Dan Dadae. 30 - l - 2014.

Cu tine de Adrian Paunescu

Cu tine

Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.

Adrian Paunescu

Marama de dor de Volodea Gavril

Marama de dor

Iti tes marame fine din fir aprins de dor nemarginit,

Din panze fine de paianjen zidesc poduri spre infinit,

Acolo undeva,departe,pluteste intre stele visul meu,

Iar tu plutesti ,icoana boreala pe cerul meu,mereu.

Din raze moi de licurici nascuti din stele picurate usor,

Fac tesatura gandului inalt spre ceruri albastre,ametitor,

Iar din cantari dulci,suave,de ingerii cu voci divine,aurii,

Sculptez tivul maramei,cantece mii de sirene,vii broderii.

Iar cand marama va fi gata cu sufletul daruit spre tine,

O sa o port pe respiratia mea curata cum o stii prea bine,

Sa nu o atinga nicio umbra de nor trist,hilar sau trecator,

Peste chipul tau se va asterne marama mea nascuta dor .

Volodea Gavril Ploiesti 31 01 2016

Acolo unde cred ca esti de Constanta Buzea

 Acolo unde cred ca esti

Acolo unde cred ca esti

Nici trenurile nu strabat

Acolo ca de sticla par

Padurile de brad brumat.

Tot mai departe simti si taci

Adaugat la rest mereu

Si nu mai pot inainta

Decat pierzandu-ma si eu.

Cum ninge, alb e orice drum

Si alb respira-ntregul timp

Nici nu te-as recunoaste-acum

Desperecheat si fara nimb.

Mi-e mila si sa-mi amintesc

Dar nici sa uit nu ma indur

Cata parere-i in destin

Cata greseala-i imprejur.

Cu degete de frig adun

Ca sub un sal inzapezind

Sufletul nostru inca bun

Miscarea lui catre argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri

Si fi-vor brazii ingraditi

Acolo unde cred ca esti

Printre barbari meteoriti.

In fiecare an astept

Sa ninga, sa te pot vedea

Daca privesti, daca asculti

Daca mai intelegi ceva. 

Constanta Buzea 

La brat cu viata de Magda Ignat

La braț cu viața

Viața este jocul sorții,
Ne dă fericirea-n porții...
Tot în porții e și-amarul?
Nu, căci ăsta-i dat cu carul.

Suntem la cheremul vieții,
Ne-nchinăm în fața sorții.
Închidem ochii și oftăm;
Ce ne dă, noi acceptăm,
Dar înfrânți nu ne lăsăm.

Cont deschis viața, nu are,
Nici rezerve prin sertare
Ca să poți să te servești
La necaz mare când ești,
Când crezi că nu izbutești.

Să luăm exemplu-n viață
De la omul optimist:
Zâmbetu-i mereu pe față,
Chiar de multe ori de-i trist.
Poate-i doar un bun artist?

Magda Ignat

Hibernare de Adina Ihora

Hibernare

Dansand alene sau in graba mare 

Fulg dupa fulg cad intr-una din cer

Mi se topesc pe-obraji cu nepasare

Sfarsindu-si valsul bizar, efemer

Stau in ninsoare si privesc inaltul

Cu bratele intinse catre el

Si-ncremenesc pe loc precum bazaltul

Din lava scoasa de-un vulcan rebel

Sangele mi-a inghetat demult in vine

Vacarmul lumii departe-l alung

Si ma afund adanc-adanc in mine

Acolo unde nicicand nu ajung

Si ma golesc incet-incet de toate

De ganduri, de tristeti si ne-mpliniri

Sunt un copac cu crengile-nclestate

Acceptand soarta fara jeluiri

E liniste si-un ger cumplit afara

Insa nimic nu simt, mi-s ochii goi

Dar voi renaste, sper, la primavara

Plina de viata si de doruri noi

Adina Ihora   Bucuresti, 17 decembrie 2016

Sa-mi dai atat cat pot eu duce de Elena Caruntu

Sa-mi dai atat   cat  pot   eu   duce
 

Sã-mi dai atât cât pot eu duce,

Șoptea un tatã pe-nserate,

Oricât de grea mi-o fii o cruce

Mã lasã eu s-o duc în spate.

Copiii mei sã nu cunoascã

Mânia timpului ! Sã-i cruți!

Și nu e zi sã nu-Ți slãveascã

Cuvântul Sfânt! Sã nu mã uiți!

E mare cerul,unde îndrept,

O rugã-a mea mereu fierbinte

Tu Tatãl meu cel bun și drept,

Citește-n suflet de pãrinte.

Pot doar sã-i cresc și sã-i iubesc

Și haine, hranã sã le cumpãr

Dar vrerea raiului ceresc

Nu pot cu vorbe s-o astâmpãr.

Tu Doamne fie-ți milã-ți cer,

Eu pãcãtos și biet grãunte,

În Tine Doamne pot sã sper

Și-Ți mulțumesc de griji mãrunte.

Elena Caruntu, 17/1/2016

Flori de gheata de Jane Crisan

FLORI DE GHEATA

Iti scriu pe geamul tau, pictand cu flori

Dintr-o gradina ce-a inghetat in iarna...

Ma doare dorul, fulgi incep sa cearna,

Si inima mi-e trista, cuprinsa de fiori...

Ca esti asa departe, si nu ajung la tine...

Si ninge-asa frumos, incat ma inspaimanta

Ca inca e ceva ce azi ma mai incanta,

Cand nu te am aici, si am uitat ce-i bine...

Ma-ntreb de visul tau secret de noapte

M-ascunde-acolo, si-n brate ma cuprinde...

Tu n-ai stiut ca-n piata Iubirea nu se vinde?

Tot ce-a ramas pe o taraba au fost soapte

Ce s-au pierdut apoi in cer, dorinte arse

De-un foc mistuitor care ardea, dar noua

Ni s-a parut ca-i bine pe el incet sa ploua...

Iubirea noastra e azi un ghem de farse,

De care poate radem acuma cu tristete,

Cand mai privim din cand in cand pe geam,

Si florile de gheata mai infloresc pe ram...

La fel ca amintirea... din prima tinerete...

 Jane Crisan

,,O,rămâi...'' de Vasile Neagu-Scânteianu

,,O,rămâi...''                                                                    

Te-ai rupt cu greu ţărânii în care te-ai născut,
Să fii acolo-n ceruri şi glasul ei şi scut,
Că i-ai purtat durerea şi chinul fără seamăn-
Să-ţi afli nemurirea şi moartea scrisă-n Geamăn!

Ai înfruntat oprelişti şi uri nemăsurate,
Cu zâmbetul pe buze,insulte şi păcate,
Şi-ai urmărit prin vise făptura ta cum trece-
Cu pas neşovăit,nemuritor şi rece!

Văzut-ai ce mizerii făcut-au mulţi în urmă,
Mânaţi de interese şi spiritul de turmă,
Ca să rămâi în umbră,un anonim bizar-
Ce-şi caută-mplinirea şi viaţa în zadar!?

Lovit,fără de cruţare,de şarlatani şi slugi,
Ce n-au văzut în tine decât doar ''plete lungi'',
Prin lume prigonit şi timp neâncetat-
Ţi-ai apărat moşia de-un uragan turbat!

Au fost,atât de multe,dureri şi nedreptăţi,
Ce le-ai purtat cu tine prin sate şi cetăţi:
La ce să mai vii ,oare,pe-acest pământ mizer-
Când poţi să stai acolo,nemuritor în cer!

S-avem ţi noi,prin tine,un glas la Dumnezeu,
Ce apără Poporul de crime şi de Reu:
Rămâi Poetul Ţării cu lacrima curată-
În care Veşnicia şi Viaţa sunt o roată!

Rămâi cel-care-eşti,nu te clona nicicum-
Pe-o umbră de păcat ...din margine de drum!

16-01-2016

Vasile Neagu-Scânteianu 

Dor de bunici de Coman Vasile

Dor de bunici

Mă străbate un fior de gheață

Când mi-amintesc de bunici,

Mult aș vrea să fie-n viață,

Iară noi să fim mai mici.

Și îmi văd bunicu-n vis,

Un bătrân, cu mustăcioară,

De la ruși venise nins,

Vărsând sânge pentru țară.

Într-o candelă, bunica

Aprindea feștila vie,

N-avea teamă de nimica

Și ne învăța tot ce știe.

Grădinița ei cu flori

Era Raiul pentru noi.

Doamne, cum mă înfiori!

Mi i-ai luat pe amândoi.

Obosiți de drumul lung

Sunt bunicii fără stare,

Mi-amintesc de ei... plâng

Și... le aprind o lumânare.

8 ianuarie 2016, Ploiești

Coman  Vasile