Dorinţele-nfloresc în primăvară
Dorinţele-nfloresc în primăvară...o-ncolăcire infinită de culori,
Spirale inocente-n stări duale, amestecate-n prag de mărţişor.
Miresme-mbătătoare se ridică, tu printre raze calde te cobori,
Cu-atingeri albe semeni puritatea din care voi culege roşul dor.
Curgi ca un cânt ce susură alintul, ca un izvor ce curge cristalin,
Cu tine primăvara-i o poveste, mereu aceeaşi, dar mereu altfel.
Culori de cer ţi se aştern pe frunte şi-n inimă picturi de coralin,
Tabloul tău e-un dor şi primăvară, măiastră răbufnire de penel.
Dorinţele-nfloresc în primăvară ş-un cavaler îşi caută mireasa,
Armura-i înroşită prin apusuri... ascunde urme albe de blazon.
Natura se trezeşte în splendoarea-i, un ghiocel îşi caută aleasa,
Mi-e dorul alb de-o tainică trăire, de roşul adunat într-un filon.
Miresme-mbătătoare se ridică, tu printre raze calde te cobori,
Dorinţele-nfloresc în primăvară...o-ncolăcire infinită de culori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu