Un EL si-o EA...
Un EL si-o EA, doi oameni de zăpadă,
Nedespărțiți îi vezi prin multe de ierni,
Iar mii de fulgi sunt curioși și-ntreabă
Unde trăiesc ascunși de primăveri.
Ei se privesc și-n graiul lor, c-un zâmbet,
Făr-a clipi îi poartă spre înalt,
Un nor albit de așteptări prin umblet
Le ia plutirea la fel ca altădat’
Și-o duce-ncet, acolo unde timpul
Ascunde în trecut tot ce-avem absent,
Iar mii de prmăveri iau înfloritul
Și numai pentru vise-l fac prezent!
E o minune cum timpul nu topește
Iubirea celor ce prin iarnă sunt
Un EL și-o Ea, suflete de poveste,
Cu-a lor iubire ascunsă-n tainic timp!
Un EL si-o EA, doi oameni de zăpadă,
Știu a iubi și-n gerul de argint,
Doi pământeni, născuți din flori și iarbă,
Ce știu a face de sufletul li-e trist?
Lili Șipoteanu / 07. 12. 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu