Muntele de Adrian Paunescu

"Muntele"

"Iubita mea, ți-am cumparat un munte

Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani.

Are paduri și rauri și o punte

În vârstă de un milion de ani...

Ți l-am adus în brate pan' la poarta.

E minunat și piatra lui e grea,

Comerțul ambulant cu munți se poartă...

Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu,

Cu porci mistreti ce canta-n coruri: jir!

Iar în adânc sunt straturi de uraniu

Și-am dat puțin pe el... un chilipir...

Și m-am certat cu fel de fel de lume

Caci toti voiau să-l ia să-l dea la nunți.

I-am înjurat de fapte și de nume,

Nu știu de ce toți oamenii vor munți.

Iubita mea, găsește marea vale

În care să-l aduc și să-l rastorn

Și-apoi la nunta regasirii sale

Să cant ca vanator al lui din corn...

Iubita mea ți-am cumparat un munte

Să faci cu el ce-i ști și ce vei vrea,

Eu ma retrag în peșteri muribunde

Că am uitat să-ți mai șoptesc ceva:

Am dat pe acest munte VIAȚA MEA.

Din marele bazar cu amănunte,

Platind cu viața tot ce scump era,

Iubita mea ți-am cumpărat un munte...

Păcat că n-o sa-ncapa-n lumea ta."

Adrian Paunescu