La poarta inimii
La poarta sufletului tău, bat, acum... în prag de lună,
Ţi-am adus un ram de brad de pe tâmpla unui munte.
Diafana umple timpul şi-i simt chipul cum se-mbună,
Când îmi dăruie-un luceafăr ca să ţi-l aşez pe frunte.
Bat la poarta sorţii tale, uite-acum, în prag de seară,
Ţi-am adus din culmi de zări...proaspătă cetină verde.
Braţele de-ţi vei deschide, o să-mi las gerul pe-afară
Şi-o să stau cu tine-o vreme, până iarna se va pierde.
Bat la poarta dorului...chiar acum, în prag de-a ninge,
Ţi-am adus un chihlimbar strâns din lacrimi de răşină.
Chipul tău gingaş mă cheamă, iar dorinţa mă împinge,
Către-al tău castel de gheaţă unde-i cald...şi e lumină.
Ş-am să bat la tine-n poartă, să-ncerc... poarta inimii,
Dacă nu i-ai tras zăvorul... ştiu c-ai vrea să te cuprind!
Fulgii moi ce cad din ceruri, îmi şoptesc că ai să-mi fii
Cea mai dalbă sărbătoare, iar eu... cel mai alb colind.
Ion Apostu - 12.12.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu