Mi-e dor de acasa de Maria Marinescu

MI-E DOR DE-ACASĂ

Vreau să-mi adun bucățile de suflet

ce mi le-am risipit printre străini

și trandafirii ce, lăsați să moară,

au fost, de oamenii haini,

Să mă întorc Acasă în Lumină,

În Universu-n care-am fost creat,

Fără regret, pe veci, a-mi pierde urma

de pe Pământu-acesta blestemat.

Uitat demult a fost, aici, cu totul,

al sufletului tainic zbor,

Mi-e dor de-ntoarcerea în stele,

mi-e dor de simfonia lor

Iar lutul ce-a-mbrăcat suflarea

care mă strânge tot mai mult

și-a-nchis în el a” mele aripi,

În veci să se întoarcă-n lut!

Eliberat din pumnul morții,

un spirit liber vreau să fiu,

copilul Soarelui și-al Lunii

în Universul veșnic viu,

Să nu mă mai întorc vreodată

în închisoarea vreunui trup

Iar lanțul vieților deșarte,

Ce-mi frânge aripa, să-l rup.

Maria Marinescu ( Mădălina Maria Petrof)