Un poem cu tu si eu de Vio Petre

Un poem cu tu şi eu

Plouă iar cu violet, curcubeie se desfată

Când m-ating cu ploaia lor, primăverile-mi arată;

Şi-mi aduc pe braţe flori şi-un trifoi cu patru foi

Şi cu el puţin noroc şi-un poem pentru-amândoi...

Eu aleg o strofă albă, tu te-mpiedici de-un troheu

Azi îţi dăruiesc cuvântul, deşi mi-este tare greu

Să rămân fără lumină şi ca orbii să te-ating,

Să te-aprinzi în ochii minţii, când luminile se sting...

Să te-nchid în mine-o viaţă şi-nc-o viaţă să te ştiu

Că îmi umbli prin poeme şi devreme şi târziu;

Să te simt când ţi-este foame şi de sete să mă bei,

Să te-nfrupţi din versul nostru şi în versuri să mă iei...

Să mă scrii pe o frântură de-ntuneric, un sonet

Ca o lacrimă de noapte îmbrăcată-n violet;

Şi cu două aripi frânte, să-ncercăm, în curcubeu

Să ne aşezăm poemul, un poem cu tu şi eu...

versuri - Vio Petre