Se scutur florile de mar de Maria Richi

Se scutur florile de măr…

Afară este primăvară
Ne-am strâns cu toţii iar la ţară
Tata se mută într-un nor
De-acolo ne picură dor.
Din dorul lui să facem dor,
Se scutur florile de măr.

Afară iată s-a înnorat
Şi sufletul mi-e supărat
Tata de-acuma s-a mutat
Cu mama în nor îndepărtat.
Şi ne trimit de-acolo dor,
Se scutur florile de măr.

Iar, voi de acum chiar de aţi plecat
Noi vom venii mereu în sat.
Şi vom aduce câte o floare,
Chiar dacă nu e sărbătoare,
Aprindem lumânări de dor,
Se scutur florile din măr.

Şi norii iar au picurat,
E semn divin că te-ai mutat,
De acolo tată dorul tău,
Îl va întâlnii mereu pe al meu.
Se-adună tată, dor cu dor,
Se scutur florile de măr.

De florile s-or scutura,
Şi noi tată ne vom muta,
În norul de deasupra ta,
Vom ninge tată flori de măr
Din dorul nostru şi al lor.
Ei vor unii iar dor cu dor
Se scutur florile de măr.

Tu mamei tată sa-i arăţi
Că dor avem destul cu toţi
Să-i dai şi ei din dorul nostru
Să-l împletească cu al vostru.
Din norul dorului de dor,
Se scutur florile de măr.

Noi tată, dor la toţi am dat
De dor plâng oamenii din sat
De acuma dor noi vom tot strânge
Şi ochi dor vor putea plânge.
Din dorul vostru, împletim dor
Se scutur florile de măr.

Plecat eşti tată prea departe,
De acolo tată ne scrii carte,
Iar cartea ta-i plina de dor,
De dorul nostru al tuturor,
Se strânge tată dor cu dor,
Se scutur florile de măr.

De Maria Richi