Ma caut de Camelia Cristea

Mă caut

M-am tot legat de firele de ață
Cu ele am țesut și pânze noi
Treceam un ochi pe dos, unul pe față,
Și mă luptam să nu dau înapoi.

M-am tot lovit de sensuri interzise,
Părerile de rău croiau mănuși
Atâtea uși și clanța lor furată,
În fugă au trecut doi trepăduși.

Mă caut peste munți și peste ape
Și mă găsesc la margine de drum
În traistă am un muc de lumânare
Și rugăciunea ce o spun acum.

Samariteanul milostiv iar mă ridică
Tâlharii au luat tot ce au putut,
O haină peticită doar de frică
Și-o poartă pe un drum ce-i abătut.

Mă caut peste munți și peste ape
Și mă găsesc în fir de crizantemă,
Vorbind în șoaptă cu firea mea boemă
De frig și iarnă să o pun în temă.

Camelia  Cristea