Dor de vatră
Mi-e dor de satul meu
natal
ȘI de cuptor cu pâine aburindă,
De nucul din grădină și de cal
Și de măicuța ce torcea în tindă.
Mi-e dor de teiul de la
poartă
De ierburile-n care rătăceam
Și de fântână ce beam apă
Sau de gutuia de la geam.
Mi-e dor de pașii tăi
măicuță,
Prin ploaie să alerg desculț,
Chiar de noroiul din uliță
Mi-e dor de când eram micuț.
De florile de mușețel mi-e
dor
Ce îmi zâmbeau cu duioșie,
Mi-e dor de tata ce-n privdvor
Râdea de-a noastră bucurie.
Mi-e dor de tot ce este
vatră
De tot ce văd acum în vis...
S-a dus copilăria de-altădată
Când lumea mea...era un paradis.
Vasile Coman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu