Colivia
Cu miere-n glas ai cotropit
un suflet
și condamnat ca Atlas pe vecie
din dragoste făcut-ai colivie
iarAurora n-a
mai deschis cerul.
N-a mai plouat, nici n-a mai nins,
dar lacrimile-i au atins
poieni cu flori,
copaci, alei...
nici nu mai știi acum de-o vrei.
Te-ai întrebat de te mai vrea?
Ooo, biet păgân, e rândul tău
să faci din lacrimi veșnic râu
și câte Eve-i cotropi
ca ea nici una nu va fi.
și condamnat ca Atlas pe vecie
din dragoste făcut-ai colivie
iar
N-a mai plouat, nici n-a mai nins,
dar lacrimile-i au atins
poieni cu flori,
copaci, alei...
nici nu mai știi acum de-o vrei.
Te-ai întrebat de te mai vrea?
Ooo, biet păgân, e rândul tău
să faci din lacrimi veșnic râu
și câte Eve-i cotropi
ca ea nici una nu va fi.
Ana Podaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu